Publicitatea înșelătoare și responsabilitatea operatorilor economici Avocat Dr. Constantin Neacșu Baroul București Tel.: 0744244852 În procesul de publicare a unei reviste sau cărți sunt implicate mai multe entități Într-un mediu economic competitiv, publicitatea reprezintă un instrument esențial de atragere a clienților și de consolidare a imaginii comerciale. Totuși, utilizarea mesajelor promoționale trebuie să respecte reguli stricte, pentru a asigura o informare corectă a consumatorilor și o concurență loială între operatorii economici. În România, cadrul legal principal care reglementează aceste aspecte este reprezentat de Legea nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă, republicată, care transpune în legislația națională prevederile Directivei 2006/114/ CE a Parlamentului European și a Consiliului. Conform art. 3 din Legea nr. 158/2008, publicitatea înșelătoare este orice formă de prezentare a unei activități comerciale, a unui produs sau serviciu, care: • induce sau este susceptibilă să inducă în eroare persoanele cărora li se adresează; • afectează comportamentul economic al acestora; • aduc prejudicii unui concurent. În practică, aceasta include orice afirmații nejustificate, exagerări fără bază faptică, comparații nefondate cu alți operatori, sau folosirea unor termeni precum „cel mai bun”, „unic”, „cel mai ieftin” fără a putea dovedi realitatea acestor declarații. Obligația de a proba exactitatea afirmațiilor publicitare Un aspect esențial al legii, prevăzut la art. 6, este acela că operatorul economic are obligația de a putea proba exactitatea afirmațiilor, indicațiilor sau prezentărilor folosite în publicitate. Această obligație revine în totalitate celui care inițiază campania publicitară, indiferent dacă mesajul este difuzat prin intermediul unei agenții de marketing, pe site-ul propriu, în social media sau pe alte canale. Astfel, atunci când o firmă folosește în reclamă expresii de tipul: • „cel mai bun raport calitate-preț”, • „produse certificate conform standardelor europene”, • „lider de piață în domeniul X”, ea trebuie să dețină documente și date concrete (studii de piață, certificări, teste, statistici independente) care să dovedească adevărul acestor afirmații. În lipsa acestor dovezi, mesajul poate fi considerat înșelător, chiar dacă intenția nu a fost frauduloasă. Rolul Ministerului Finanțelor Publice – DGAS Deși autoritatea principală în materia practicilor comerciale incorecte și a publicității înșelătoare este, de regulă, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), Legea nr. 158/2008 prevede că Ministerul Finanțelor Publice (prin Direcția Generală Ajutor de Stat, Practici Neloiale și Prețuri Reglementate – DGAS) are atribuții în monitorizarea și sancționarea practicilor neloiale între profesioniști, adică între operatori economici. Astfel, atunci când o companie utilizează mesaje publicitare care pot afecta concurența loială – de exemplu, afirmații nefondate care denigrează indirect concurenții sau creează o imagine falsă de superioritate – DGAS poate solicita documentația care probează exactitatea afirmațiilor publicitare. Dacă operatorul nu poate furniza aceste dovezi, DGAS poate constata existența unei practici comerciale neloiale, iar în temeiul art. 13–14 din Legea 158/2008, poate dispune încetarea difuzării reclamelor respective și aplicarea de sancțiuni contravenționale. În plus, o investigație declanșată de DGAS poate conduce la verificări suplimentare privind respectarea legislației fiscale sau de concurență, în funcție de natura mesajelor publicitare folosite. Recomandări pentru operatorii economici Pentru a evita riscurile de sancțiuni sau conflicte cu autoritățile, este recomandat ca firmele: 1. Să documenteze fiecare afirmație publicitară – să păstreze dovezi clare care pot demonstra veridicitatea mesajului; 2. Să consulte un avocat sau departamentul juridic înainte de lansarea campaniilor; 3. Să evite formulările absolute sau comparative („cel mai bun”, „numărul 1”, „cel mai ieftin”) dacă nu pot fi susținute prin dovezi solide; 4. Să revizuiască periodic materialele promoționale pentru a se asigura că informațiile sunt actuale și corecte. Legea nr. 158/2008 protejează atât consumatorii, cât și concurenții, asigurând un cadru corect de comunicare comercială. Pentru orice operator economic, conformitatea în domeniul publicității nu este doar o obligație legală, ci și o investiție în credibilitate și sustenabilitate pe termen lung. Respectarea legii nu limitează creativitatea, ci oferă un fundament de încredere între afaceri, consumatori și autorități. JURIDIC | 33
RkJQdWJsaXNoZXIy MzM3OTUzMg==