Unul dintre primele succese majore pe aceasta linie a avut loc in 2006, cand Institutul pentru Medicina Regenerativa Wake Forest din Carolina de Nord SUA a reusit sa creeze si sa implementeze cu succes o vezica urinara imprimata 3D. Aceasta a fost crescuta din celulele pacientului, ceea ce a eliminat riscul de respingere. Procedura a fost un pas urias si a aratat lumii intregi ca bio-imprimarea nu este doar o idee, ci o solutie viabila. Un alt exemplu este cel al companiei Organovo din California, care a dezvoltat tesuturi hepatice si renale imprimate 3D. Acestea sunt deja folosite pentru testarea medicamentelor. Nu sunt inca organe complete, dar reprezinta o etapa importanta in drumul spre a crea, de exemplu, ficatul unei persoane sau chiar rinichi complet functionali pentru transplanturi.
Chiar si mai recent, in 2019, cercetatorii de la Universitatea Tel Aviv, Israel, au reusit sa printeze un prototip de inima mica, complet vascularizata, realizata din celule umane. Desi aceasta inima nu este inca functionala pentru transplant, faptul ca au reusit sa o creeze din celule reale ne apropie enorm de momentul in care vor putea sa apara organe imprimate 3D disponibile pentru transplant. Daca privim spre viitor, expertii cred ca in urmatorii 10-20 de ani vom vedea primele transplanturi de organe imprimate 3D complet functionale. Cand aceste organe vor fi disponibile la scara larga, ne putem astepta la eliminarea completa a problemelor legate de donatori si chiar la prelungirea vietii umane. Sa ne imaginam ca in viitorul apropiat vom putea avea un organ nou creat din propriile noastre celule, fara teama de respingere din partea corpului nostru si fara sa fie nevoie sa asteptam ani de zile un donator compatibil. O astfel de tehnologie ar putea sa schimbe complet felul in care sunt tratate bolile cronice si insuficientele organice.
Astfel, speranta de viata ar putea creste semnificativ pentru ca, in loc sa ne tratam doar simptomele, am putea inlocui organele afectate. Totusi, bio-imprimarea nu vine fara anumite provocari. In primul rand, costurile acestor proceduri sunt inca foarte mari si nu este clar daca toti pacientii vor avea acces la ele in viitorul apropiat. Apoi apar intrebari etice, de genul: „Cine va avea dreptul la un organ nou?” Cel mai probabil, acesta le va fi accesibil doar celor bogati. Sau „Cum ne va schimba aceasta tehnologie perceptia asupra vietii si a mortii?” Sunt intrebari inca aflate in dezbatere, iar societatea va trebui sa gaseasca solutii pe masura ce tehnologia avanseaza. In orice caz, bio-imprimarea 3D a organelor este o tehnologie incredibila care ar putea salva milioane de vieti si ne-ar putea extinde speranta de viata intr-un mod in care nici nu ne-am fi putut imagina cu cativa ani in urma. Desi inca ne aflam in faza de dezvoltare, viitorul suna extrem de promitator.
