Declarațiile SAF-T, între lupta anti-fraudă și controlul total al contribuabilului

Începând cu anul 2022, ANAF a introdus în țara noastră acest sistem de raportare, inițial doar la nivelul anumitor companii, iar, din acest an, declarațiile trebuie depuse de către toți contribuabilii. Declarațiile sunt digitalizate, facilitând, astfel, depunerea, dar și comunicarea fluidă cu autoritățile și verificarea detaliată, în scopul reducerii posibilității de fraudă.

Începând cu acest an, legislația prevede că toți contribuabilii, cu doar câteva excepții, trebuie să întocmească și depună raportarea SAF-T: regiile autonome, toate tipurile de societăți, organizaţiile cooperatiste meşteşugăreşti/de consum/de credit, asociaţiile cu și fără scop patrimonial, organismele de plasament colectiv, sucursalele, reprezentanțele, sediile permanente ale nerezindenților, nerezindenții care au în România un cod de înregistrare în scopuri de TVA.

Dacă până acum, declarațiile lunare sau trimestriale se refereau doar la anumite zone din evidență (taxe, TVA, contribuții salarii), raportarea SAF-T presupune declararea în format digital a unor aspecte care țin de activitatea companiilor și anume informații financiar-contabile, detalii despre activele firmei, informații despre stocuri, despre livrări și achiziții și alte detalii relevante.

Doar că această nouă formă de birocrație digitală este frumos prezentată, ajutând societățile mari și mici să reducă din costurile birocratice cu raportarea fiscală, prin „transparența crescută”, reducând frecvența și durata controalelor fiscale și implicit riscurile de sancțiuni. În afară de faptul că nimic din ceea ce s-a numit „simplificare fiscală” în ultimii 35 de ani nu a dus la simplificare, este de o ingenuă și naivă onestitate din partea leguitorului fiscal să recunoască marile probleme cu care se confruntă contribuabilii: impredictibilitatea normativă, multitudinea controalelor fiscale sau aplicarea de sancțiuni uneori fără justificare.

Este destul de discutabilă punerea la dispoziția reprezentanților fiscului a tuturor datelor și informațiilor confidențiale cu privire la modelul de afaceri, clientelă, strategii judiciare etc. Nu știm cât de sigure și impenetrabile de hackeri sunt evidențele electronice ale fiscului și nici cât de onești sunt unii angajați în a păstra confidențialitatea datelor și informațiilor comercianților.

Înțelegerea cerințelor de raportare și a modalităților în care ele trebuie realizate, identificarea sursei datelor cerute de ANAF și zona de volumetrie sunt alte dificultăți cu care se confruntă companiile.

În cazul în care firmele nu depun declarația informativă D406 (raportarea SAF-T), acestea se expun la amenzi și riscul de inspecții fiscale. Sancțiunile vizează, de asemenea, nu doar lipsa depunerii declarațiilor, ci și depunerea incompletă sau incorectă a acestora.

Nerespectarea obligațiilor de raportare poate atrage sancțiuni:

Acest gen de obligație declarativă ridică la cote nemaiauzite nivelul de control și implicare a statului în economie și în jocul liber al concurenței. Este evident că un mare număr de societăți mici și mijlocii vor migra în zona gri a economiei, iar marii contribuabili își vor intensfica eforturile de „optimizare fiscală”, adică de fentare cvasi-legală a fiscului și, mai ales, a regulilor competiției libere.