Răspunsul la această întrebare vine de la Vegar Ottesen, finalist în cadrul competiției Researchers’ Grand Prix din Trondheim, Norvegia. Materialul pe care acesta l-a prezentat în lucrarea sa de cercetare, respectiv nanoceluloza, ar putea înlocui cu succes plasticul.
Ce e nanoceluloza? Noul material este realizat din fibrele sau cristalele ce se regăsesc în componența pereților celulari ai plantelor, ceea ce îl face complet biodegradabil și netoxic. Nanoceluloza poate fi extrasă din deșeuri forestiere și agricole. În plus este mai rezistentă decât oțelul sau kevlarul – materialul utilizat la realizarea vestelor antiglonț – și asigură o barieră mai bună împotriva pătrunderii oxigenului, comparativ cu plasticul.
Nanoceluloza este un material unic care poate fi folosit atât pentru ambalaje, dar și pentru a ajuta corpul în procesele de refacere a țesuturilor. La nivel microscopic, aceasta este nanomaterialul naturii. Fiecare fibră este compusă dintr-o multitudine de molecule de celuloză strâns legate între ele, formând astfel structuri foarte solide care le permit plantelor să crească și să își păstreze poziția verticală.
Noul material pare cu adevărat extraordinar. Cu siguranță vă întrebați de ce nu a înlocuit deja plasticul. Răspunsul este unul destul de pragmatic: producția ambalajelor din plastic e în continuare mai rentabilă. O altă provocare este dată de faptul că nanoceluloza conține apă în proporție de 99%, care trebuie îndepărtată înainte ca materialul să poată fi utilizat în industria de ambalaje. De asemenea apare și problema dificultății manevrării materialul în sine. Din cauza faptului că nanoceluloza aderă mai greu la carton sau hârtie, pe suprafața de acoperire pot apărea bule sau chiar mici găuri care pot provoca deteriorarea materialului atunci când acesta se usucă.
Vegar Ottesen lucrează la găsirea unor soluții pentru aceste probleme alături de cercetătorii de la universitatea finlandeză Åbo Akademi University, unde s-au testat diferite metode de aplicare a nanocelulozei pe carton și hârtie pentru a obține o suprafață netedă, care să creeze o barieră protectoare împotriva factorilor externi.
Cercetătorul apreciază că densitatea și netezimea materialului ar putea să ajute și la reducerea consumului de cerneală, datorită faptului că aceasta nu va mai fi absorbită de hârtie atunci când se imprimă elemente grafice precum logo-urile sau textele.
Singura provocare rămasă este aceea de a face nanoceluloza suficient de flexibilă, astfel încât să nu mai devină fragilă în momentul în care se usucă. „Dacă vom fi capabili să înlocuim ambalajele din plastic cu cele realizate din nanoceluloză, va fi un câștig atât pentru consumator cât și pentru mediul înconjurător. Sunt încântat că pot contribui la găsirea unor posibile soluții pentru această uriașă problemă care a devenit plasticul”, a declarat Vegar Ottesen.