Modelul Digital Five de la Gallus Group
Concret, aceasta strategie s-a materializat prin dezvoltarea echipamentului inkjet Digital One, urmata de lansarea, cu ocazia Labelexpo Europe, a modelului Digital Five. Ambele fac parte dintr-un sistem modular construit in jurul platformei de masini flexografice Labelmaster.
Dincolo de faptul ca reprezinta o realizare remarcabila in materie de management al schimbarii, viziunea lui Urbinati asupra viitorului companiei Gallus scoate in evidenta optiunile tot mai numeroase pe care le au in fata producatorii de etichete, intr-un context caracterizat de tiraje din ce in ce mai scurte si de o proliferare continua a variantelor de design.
Urbinati nu considera ca tiparul conventional si-a incheiat rolul – dimpotriva. Gallus continua sa-si dezvolte platformele de echipamente flexografice Labelmaster si RCS. Totusi, in conditiile in care aproximativ 80% dintre comenzile de etichete au astazi tiraje mai mici de 10.000 de metri liniari, Urbinati este convins ca o platforma hibrida, echipata cu un motor de imprimare digital, ofera cel mai redus cost total de exploatare (TCO).
O perspectiva diferita
O abordare diferita intalnim la Nilpeter. Intr-un interviu acordat revistei Labels & Labeling (numarul 3/2025), dl Carsten Clemenson, Directorul Tehnic (CTO) al companiei, a aratat ca Nilpeter s-a indepartat de conceptul de model hibrid, concentrandu-se in schimb pe automatizarea avansata a tehnologiei sale flexografice. Obiectivul este reducerea la minimum a interventiei operatorului si automatizarea completa a schimbarii lucrarilor in timpul functionarii presei.
In cadrul Labelexpo Europe, desfasurata la Barcelona, compania a facut o demonstratie cu schimbarea „in direct” intre doua lucrari policrome (CMYK), fiecare tiparita in patru culori, pe o presa FA-4 aflata in functiune, cu doar cativa metri de maculatura intre cele doua comenzi. In plus, datorita celor doua unitati de stantare integrate in presa, a fost posibila si schimbarea „din mers” a stantei, fara oprirea echipamentului.
Modelul FA-4 de la Nilpeter
In opinia lui Clemenson, aceasta tehnologie elimina necesitatea unei masini hibride, deoarece permite atat schimbarea completa a culorilor, cat si inlocuirea doar a placii pentru culoarea neagra, toate acestea in cadrul ecosistemului flexografic deja existent al convertorului.
Aceasta diferenta de viziune este deopotriva fascinanta si stimulatoare, oferindu-le convertorilor de etichete abordari diferite pentru organizarea productiei intr-un context in care tirajele scurte, proliferarea variantelor de produs si reducerea stocurilor reprezinta tendinte de neoprit.
Ceilalti producatori de prese flexografice se pozitioneaza undeva intre viziunea promovata de Nilpeter si cea sustinuta de Gallus, alegand puncte de echilibru diferite intre utilizarea tehnologiei hibride si a tiparului flexografic.
Evolutia proceselor de finisare
Automatizarea tot mai avansata a tehnologiei flexografice si integrarea echipamentelor flexo in fluxuri de productie digitale au schimbat semnificativ modul in care este privit rolul flexografiei intr-un mediu caracterizat de tiraje scurte si un numar tot mai mare de SKU-uri.
Si tehnologiile de conversie, precum sistemele de stantare semirotativa de mare viteza, au contribuit la cresterea eficientei atat a sistemelor flexografice, cat si a celor hibride, la fel ca utilizarea tot mai raspandita a tehnologiei cu mansoane (sleeves).
Ceea ce au in comun aceste doua abordari este faptul ca privesc procesul de productie a etichetelor ca pe o operatiune in linie (in-line), in care materialul intra in presa sub forma de rola si iese complet finisat – imprimat, innobilat si stantat.
Acesta este fluxul de lucru traditional al tiparului in banda ingusta, mostenit inca din perioada tiparului tipografic rotativ si adaptat, in diferite moduri, la realitatea actuala, caracterizata de tiraje tot mai scurte.
In acest context, care mai este locul preselor digitale independente cu finisare off-line (sau, mai corect spus, near-line)? Vor ajunge eficienta tot mai mare a flexografiei automatizate si a sistemelor hibride sa depaseasca si, in cele din urma, sa eclipseze modelul de productie in doua etape, bazat pe imprimare digitala si conversie separata?
Fluxul de productie in doua etape implica existenta unor lucrari aflate in curs de procesare, produce inevitabil o anumita cantitate de maculatura prin realinierea rolelor deja imprimate inaintea operatiunilor de conversie off-line si, chiar daca presa digitala este puternic automatizata, necesita in continuare interventia operatorului in procesul de finisare.
S-ar putea sustine ca modelul de productie in doua etape – imprimare digitala urmata de finisare separata – a devenit configuratia dominanta doar pentru ca, in primii ani ai tehnologiei digitale, presele digitale erau mult mai lente decat echipamentele de conversie. Mai are sens astazi ca finisarea sa se realizeze off-line, in conditiile in care vitezele de imprimare digitala se apropie de productivitatea flexografiei, ajungand la 75–100 m/min si chiar mai mult?
Totusi, separarea etapelor de imprimare si conversie continua sa ofere avantaje importante in comparatie cu productia in-line.
Flexibilitatea este esentiala
Cel mai evident avantaj al modelului de productie in doua etape este flexibilitatea. Motorul de imprimare digitala isi poate continua activitatea indiferent de complexitatea operatiunilor de finisare necesare pentru fiecare lucrare de pe rola. In acelasi timp, capacitatea de finisare poate fi extinsa cu usurinta pentru a tine pasul cu cresterea productivitatii presei digitale.
Poate cel mai interesant este potentialul de automatizare a etapei de finisare, unde o adevarata revolutie discreta este deja in desfasurare. Proiectul de automatizare dezvoltat de Mercian Labels demonstreaza impactul pe care aceasta transformare il poate avea asupra eficientei intregului proces de productie in doua etape. In cadrul acestui proiect, configurarea si operarea liniei de conversie nu mai sunt realizate direct de operator, ci sunt preluate de un nou nivel de programare integrat in cadrul companiei.
Un lucru pare insa clar: fiecare dintre aceste abordari – flexografia automatizata, tehnologia hibrida si conversia cu finisare near-line – are propriile avantaje specifice. Prin urmare, este foarte probabil ca, in viitorul previzibil, toate aceste solutii sa coexiste.
Adevarata provocare pentru convertorii de etichete este sa stabileasca modul in care aceste tehnologii pot fi integrate in arhitectura fluxului lor de productie si in strategia de dezvoltare pe termen lung.
Articol preluat din Labels and Labeling
