Avocat Dr. Constantin Neacșu –
Baroul București
Tel.: 0744244852
Munca la domiciliu este reglementată pe scurt în Codul muncii (Titlul II, Capitolul IX), în timp ce telemunca este reglementată printr-un act normativ complet separat – Legea 81/2018, cu modificările prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 935 din 5 noiembrie 2020. Deși regimul telemuncii include unele condiții speciale, telesalariaților li se aplică oricum și Codul muncii.
Principala diferență dintre cele două varietăți de muncă la distanță este dată de aspectul teritorialității, în sensul că munca la domiciliu este posibilă doar la domiciliul salariatului, pe când telemunca poate fi desfășurată și în alte locuri – cafenea, restaurant, bibliotecă etc. De asemenea, comparativ cu situația în care salariatul prestează munca la domiciliu și își organizează singur programul de lucru, telesalariatul și-l organizează de comun acord cu angajatorul, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, regulamentului intern și/sau contractului colectiv de muncă aplicabil. O altă distincție este dată de faptul că telemunca se realizează prin utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor, în timp ce munca la domiciliu nu presupune în mod obligatoriu accesul la aceste mijloace de telecomunicații.
Din punct de vedere al tratamentului fiscal, ambele activități sunt venituri din salarii supuse impozitului pe venit și contribuțiilor sociale obligatorii, iar perioada de activitate în cadrul contractelor de telemuncă și muncă la domiciliu se consideră vechime în muncă și perioade de stagiu pentru asigurările sociale de stat – pensie și sănătate.
Munca la domiciliu prezintă atât avantaje, cât și dezavantaje pentru ambele părți.
Avantaje pentru angajator:
– diminuarea cheltuielilor cu spațiile de desfășurare a activității;
– creșterea productivității.
Dezavantaje pentru angajator:
– verificarea activității salariatului nu se mai poate realiza decât în condițiile stabilite în mod expres de ambele părți.
Avantaje pentru salariat:
– stabilirea programului de lucru în mod individual, fără acordul angajatorului, ceea ce presupune o anumită flexibilitate;
– eficiența în rezolvarea task-urilor este mult mai crescută, salariatul nemaipierzând timp cu drumul către birou și nemaifiind distras de colegi.
Dezavantaje pentru salariat:
– reducerea capacității de concentrare și o întârziere în rezolvarea sarcinilor datorită lipsei unui program bine prefigurat și organizat și a lipsei tuturor resurselor din cadrul biroului.
Telemunca prezintă o serie de avantaje pentru ambele părți în privința raporturilor de muncă.
Avantaje pentru angajator:
– economisirea cheltuielilor făcute cu spațiile de desfășurare a activității salariaților;
– eliberarea de sarcinile organizării muncii, supravegherii permanente a salariaților, amenajării accesului în unitate;
– creșterea productivității muncii.
Dezavantaje pentru angajator:
– limitarea controlului activității telesalariatului, având în vedere că acesta nu se poate realiza decât cu notificarea prealabilă a telesalariatului și consimțământul acestuia;
– asigurarea mijloacelor aferente tehnologiei informației și comunicațiilor și/sau echipamentelor necesare prestării muncii – ex. laptop, telefon mobil etc.
Avantaje pentru telesalariat:
– economisirea timpului necesar deplasării de la domiciliu/reședință la locul de muncă și invers;
– eliminarea cheltuielilor cu deplasarea;
– organizarea personală a timpului de lucru.
Dezavantaje pentru telesalariat:
– suportarea costurilor utilităților de la locația în care acesta își desfășoară activitatea în regim de telemuncă – electricitate, apă, internet, căldură, întreținere etc.;
– posibile întârzieri în rezolvarea sarcinilor de serviciu.
Nu este o surpriză faptul că era digitală a introdus și un nou val al telemuncii sau al angajaților la domiciliu. Tehnologia a făcut posibilă îndeplinirea de la distanță a multor responsabilități. Din perspectivă legală ar trebui delimitat pe viitor, cu claritate, domeniul de aplicare a telemuncii față de munca la domiciliu. De exemplu, la acest moment sunt dificil de diferențiat la nivel conceptual legal – cu toate consecințele juridice de rigoare – situațiile în care se aplică munca la domiciliu și cele în care se aplică telemunca, mai ales în cazul în care salariatul desfășoară activitatea de la domiciliu, folosind tehnologia informației și comunicațiilor. În plus, în ceea ce privește telemunca ar fi utilă clarificarea necesității legale privind prestarea cu regularitate, cel puțin o zi pe lună a activității (poate chiar înlăturarea acestei cerințe). Totodată ar trebui regândită răspunderea angajatorului din perspectiva sănătății și securității în muncă, întrucât flexibilizarea muncii vine în mod evident și cu riscuri mai mari din această perspectivă. Este extrem de dificil ca angajatorul să asigure condiții de sănătate și securitate în muncă similare sau identice celor de la sediul angajatorului, atâta vreme cât salariatul poate desfășura activitatea dintr-o multitudine de locuri care nu sunt sub controlul angajatorului.
