În timpul petrecut în închisoare, Bonhoeffer a început să mediteze asupra fenomenelor ce se petreceau în Germania acelor timpuri, concluzia sa fiind că țara care odată aparținea poeților și gânditorilor s-a transformat într-o nație de lași, escroci și criminali, că rădăcina problemei nu era răutatea ci prostia. În celebrele sale scrisori redactate în închisoare, Bonhoeffer argumenta că prostia este un dușman mai periculos al binelui în comparație cu răutatea: „Se poate protesta împotriva răului; acesta poate fi demascat și împiedicat prin folosirea forței, pe când împotriva prostiei suntem lipsiți de apărare. Nici protestele, nici folosirea forței nu au sorți de izbândă în acest caz. Argumentele nu ating urechile surde”. Astfel, informațiile dovedite care contrazic prejudecățile unei persoane stupide sunt pur și simplu date la o parte, respinse sub pretextul că sunt lipsite de importanță sau întâmplătoare. Potrivit teologului, în aceste momente „persoana proastă” – mulțumită de sine și ușor de iritat – devine periculoasă, trecând deseori la atac. Din acest motiv oamenii proști trebuie tratați cu mai multă prudență decât cei cu intenții rele. În plus Bonhoeffer considera că dacă vrem să știm cum să învingem prostia, trebuie să încercăm să îi înțelegem natura.
În acest context, Dietrich Bonhoeffer argumenta că prostia nu este în esență un defect intelectual ci unul moral, deoarece există ființe umane remarcabil de agile din punct de vedere intelectual care totuși pot fi considerate proaste, stupide – pe când altele nu sunt deloc remarcabile din punct de vedere intelectual însă nici nu pot fi considerate stupide. Drept urmare prostia nu este un defect înnăscut – din contră, oamenii devin proști sau permit ca acest lucru să li se întâmple. În opinia teologului german, oamenii care trăiesc singuri par să manifeste mai rar defectul prostiei în comparație cu indivizii care trăiesc în grupuri – în concluzie prostia este într-o mai mică măsură o problemă psihologică, fiind mai degrabă una sociologică. Bonhoeffer nu a trecut cu vederea nici relația dintre prostie și putere, acesta fiind de părere că orice ascensiune a puterii, fie ea de natură politică sau religioasă, infectează o mare parte a omenirii cu prostie. Acest principiu pare a funcționa asemenea unei legi socio-psihologice potrivit căreia puterea unuia are nevoie de prostia celuilalt. Iată cum își explica teologul acest proces: „Capacități umane precum intelectul nu eșuează brusc, ci pare că sub impactul copleșitor al puterii în creștere, oamenii sunt privați de independența lor interioară și renunță, mai mult sau mai puțin conștient, la o poziție autonomă”.
Pastorul și-a dus mai departe teoria susținând că persoanele proaste sunt deseori și încăpățânate, nefiind însă și independente. Într-o conversație cu o astfel de persoană, teologul precizează că avem deseori impresia că nu interacționăm deloc cu persoana în sine, ci cu slogane sau lozinci care au pus stăpânire pe aceasta. Persoana în cauză pare a fi vrăjită, orbită și agresată în însăși ființa sa. Devenind astfel o unealtă fără minte, persoana stupidă va fi capabilă de orice rău deoarece nu poate să vadă și să înțeleagă că ceva este rău. Dietrich Bonhoeffer a oferit și o soluție la acest tip de prostie, precizând că numai un act de eliberare poate învinge prostia – o eliberare internă autentică devine posibilă doar atunci când a fost precedată de o eliberare externă – până atunci, trebuie să renunțăm la orice încercare de a convinge o persoană stupidă.
Dietrich Bonhoeffer făcea apel la responsabilitate astfel: „Acțiunea nu izvorăște din gândire, ci din disponibilitatea pentru responsabilitate. Testul suprem al unei societăți morale este tipul de lume pe care o lasă copiilor săi”.
Nota redacției ( din data de 22 noiembrie 2021):
Acest articol e remarcabil pentru mai multe motive. Unul dintre ele este că a înregistrat pe departe cel mai mare număr de cititori față de orice alt articol publicat de noi. Am încercat să-i plătim articolului o campanie de promovare pe Facebook și nu mică ne-a fost surpriza că Facebook a refuzat promovarea articolului, deși până la acest refuz Facebook ne-a promovat alte articole în trecut pentru o sumă cumulată de peste 50 000 RON. Mai mult, cei de la Facebook ne-au justificat refuzul lor cu mențiunea că articolul instigă la ură și au adăugat amenințarea că dacă le mai solicităm promovare pentru acest tip de articole urmează să ne suspende contul de Facebook pentru o săptămână. Ne întrebăm de ce Facebook consideră că această teorie scrisă de Bonhoeffer, un martir anti-hitlerist, instigă la ură și mai ales la ura împotriva cui, deoarece noi credeam că cel de-al 3-lea Reich a încetat să existe?! Se vede că ne-am înșelat și că de fapt Facebook a demonstrat că e asociat cu cei împotriva cărora a scris Bonhoeffer teoria, pe care îi putem numi generic manipulatori. Am recitit de mai multe ori articolul să vedem care e ideea principală sădită de Bonhoeffer, care i-ar putea deranja cel mai mult pe manipulatori.
Iată un citat important din teorie: ” … oamenii care trăiesc singuri par să manifeste mai rar defectul prostiei în comparație cu indivizii care trăiesc în grupuri – în concluzie prostia este într-o mai mică măsură o problemă psihologică, fiind mai degrabă una sociologică…” Concluzia principală care rezultă pentru cititor, cea mai dăunătoare pentru interesul manipulatorilor, este că a devenit vital pentru fiecare om să învețe să „traiască singur” – ori asta înseamnă că oamenii trebuie să învețe să ia decizii singuri, delimitându-se conștient de deciziile care se doresc luate de grupuri ce par să-i aibă în proprietate, inclusiv de mass-media. Primul pas pentru a beneficia de avantajul de a trăi singur este să intri într-un fel de joc de căutare al adevărului prin răsturnarea cu 180 grade a ceea ce se afirmă preponderent în mass media ( și social media) și abia apoi să iei o decizie despre cum vrei să-ți trăiești viața, aliniat cu ce principii. Iată de fapt de ce e foarte periculos pentru manipulatori să fie citită teoria lui Bonhoeffer, deoarece arată fiecăruia ce are de făcut și practic indică lumina de la capătul tunelului.
