Avocat Dr. Constantin Neacșu –
Baroul București
Tel.: 0744244852
Legea reglementează trei modalități prin care problema financiară poate fi soluționată, respectiv pe bază de plan de rambursare a datoriilor, prin lichidare de active sau prin procedură simplificată. Legea a fost gândită ca o soluție pentru problemele financiare ale persoanelor fizice.
Persoanele fizice care domiciliază sau au reședința în România vor putea cere intrarea în insolvență dacă nu au suficienți bani să-și plătească datoriile (insolvența se prezumă dacă s-a depășit cu 90 de zile data scadenței) și dacă nu există vreo probabilitate rezonabilă că își vor reveni – pe plan financiar – în următoarele 12 luni, astfel încât să-și poată plăti datoriile așa cum prevăd contractele pe care le-au încheiat și să ducă în același timp un trai rezonabil.
Persoanele care nu pot beneficia de legea Falimentului personal sunt:
• persoanele condamnate definitiv pentru evaziune fiscală, infracțiuni de fals sau infracţiuni intenţionate contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii;
• persoanele concediate în ultimii 2 ani din motive imputabile;
• persoanele apte de muncă și care nu au făcut niciun demers în vederea găsirii unei surse de venit sau care au refuzat locuri de muncă aducătoare de venit;
• persoanele care în urma unor cheltuieli inutile au ajuns în situația falimentului;
• persoanele care în ultimele 6 luni au contractat un credit cu o valoare egală sau mai mare decât 25% din valoarea datoriei actuale;
• persoanele care și-au dat demisia în ultimele 6 luni;
• persoanele care au donat în ultimii 3 ani bunuri urmăribile (case, mașini, terenuri);
• persoanele cu datorii mai mici de 22 900 lei (pensionari și persoane în imposibilitatea de a lucra) sau 34 500 lei (restul persoanelor care nu sunt pensionari și nu sunt în imposibilitatea de a lucra);
• persoanele care prin vânzarea bunurilor urmăribile (case, terenuri, acțiuni, automobile) acoperă valoarea creditului.
Legea nr. 151/2015 reglementează trei forme ale procedurii de insolvență:
1) Procedura de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor, care are ca scop redresarea financiară a debitorului. Această procedură este asemănătoare cu procedura de reorganizare judiciară, reglementată de Legea nr. 85/2014 pentru societăți, iar cuantumul minim al datoriilor trebuie să totalizeze 15 salarii minime pe economie.
Dacă debitorului i se aprobă cererea de intrare în insolvență, acesta – împreună cu administratorul judiciar special desemnat – va stabili un plan de rambursare pe care creditorii trebuie să-l aprobe și care va fi pus în executare pe parcursul a cinci ani, de principiu. Un aspect important este că până la aprobarea definitivă a planului de rambursare, executările silite ce vizează persoana respectivă vor fi suspendate pentru maximum trei luni, iar în urma aprobării planului toate măsurile de executare silită vor fi suspendate. În situația în care planul nu este respectat sau debitorul nu își achită datoriile curente se poate cere închiderea procedurii pe bază de plan și deschiderea procedurii pe bază de lichidare de active.
2) Procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active, prin care toate bunurile și/sau veniturile urmăribile ale debitorului sunt lichidate pentru acoperirea pasivului, întrucât situația financiară a persoanei respective este complet compromisă.
Și de această dată executările silite care vizează persoana fizică vor fi suspendate, însă numai după ce instanța a admis intrarea în insolvență. Lichidatorul desemnat de instanță va analiza care sunt datoriile persoanei fizice și va face inventarul bunurilor sale pentru a stabili cum se vor acoperi datoriile și tot el este cel care se va ocupa de toate actele juridice necesare. După ce a vândut bunurile și a înapoiat creditorilor datoriile lor (sau părți din datorii, cel mai probabil) va întocmi un raport final în baza căruia instanța va închide procedura.
Datornicul va fi supravegheat în perioada următoare închiderii procedurii, iar eliberarea de datorii reziduale (ștergerea datoriilor rămase neacoperite) se va face numai dacă după un anumit număr de ani de la data închiderii procedurii a acoperit un anumit procent din datorii.
3) Procedura simplificată de insolvență se aplică anu¬mitor categorii de debitori care îndeplinesc următoarele condiții: cuantumul total al obligațiilor debitorului să fie de cel mult 10 salarii minime pe economie, debitorul să nu aibă bunuri sau venituri urmăribile, debitorul să aibă peste vârsta standard de pensionare sau să și fi pierdut total ori cel puțin jumătate din capacitatea de muncă. Având în vedere condițiile stricte stabilite de lege pentru ca un debitor persoană fizică să acceadă la această formă a procedurii, nu sunt multe persoane fizice care se califică pentru a beneficia de această a treia modalitate de realizare a scopului general al procedurii.
Starea de pasivitate a debitorilor din România, din ce în ce mai numeroși în contextul crizelor economice, reprezintă o abordare de perpetuare a unui dezechilibru al drepturilor și obligațiilor consumatorilor români în favoarea instituțiilor financiare. Neaplicarea sau reticența aplicării legii nu face altceva decât să lase liber drumul abuzurilor față de clienții de bună credință, ajunși în postura de a nu-și mai putea plăti ratele tocmai din cauza contractelor pline de clauze abuzive și a măsurilor de austeritate adoptate de autorități și de companii.
Nu există niciun argument rezonabil care să demonstreze că românii nu merită să fie tratați cu același respect ca și consumatorii din celelalte state ale Uniunii Europene, prin aplicarea pe scară largă a legii falimentului personal și prin reglementarea activității recuperatorilor de creanțe.
