Lansată cu aproximativ trei decenii în urmă, fabricaţia aditivă sau imprimarea 3D – aşa cum este cunoscută pe scară largă – a revoluţionat procesele de producţie în multe sectoare precum medicina, industria de automobile și cea de ambalaje. În medicină printarea 3D a permis cercetarea, prototiparea și realizarea de proteze și implanturi stomatologice, precum și reproducerea de țesuturi și organe care pot fi utilizate pentru practica studenților sau chiar a chirurgilor înainte de o operație mai complicată, metoda reducând la minim trauma pacientului. Procedurile care înglobează această tehnologie includ intervenții la coloana vertebrală, transplantul de organe și repararea fracturilor sau a fisurilor.
Posibilitatea de a imprima 3D țesuturi și organe rezolvă orice probleme morale și etice care pot fi legate de metodele tradiționale de transplant și totodată crește gradul de acceptare al organismului, deoarece la realizarea organelor se utilizează celulele proprii ale pacientului.
Cercetătorii de la Universitatea din Tel Aviv au reușit de curând să imprime 3D o inimă folosind țesuturi și vase de sânge umane. Organul realizat de oamenii de știință din Israel are aproximativ aceeași mărime ca inima unui iepure.
Pentru a marca prima dată în istoria medicinei când un grup de cercetători a reușit să reproducă cu succes o inimă întreagă cu celule, vase de sânge, ventricule și camere, oamenii de știință din Israel au organizat o conferință de presă în cadrul căreia le-au prezentat jurnaliștilor prototipul imprimat 3D. Rezultatele cercetării au fost publicate mai apoi în revista științifică „Advanced Science”.
conducătorul proiectului
Inima este în prezent capabilă să se contracte, dar încă nu are capacitatea de a pompa. Cercetătorii speră ca în aproximativ un an să reușească să transplanteze acest organ complet funcțional la diverse animale, iar în 10 ani să devină o procedură medicală obișnuită în spitalele din întreaga lume.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, bolile cardiovasculare rămân cea mai mare cauză a deceselor la nivel mondial, iar transplanturile sunt în prezent singura opțiune disponibilă pentru pacienții în stare gravă. Din păcate numărul donatorilor este foarte scăzut și mulți pacienți care se află pe listele de așteptare nu mai supraviețuiesc. Există și cazurile în care pacienții beneficiază de operația de transplant, însă inima este respinsă de organism.
Acestea sunt cele mai importante obstacole pentru care cercetătorii încearcă să găsească o soluție. Proiectul a implicat prelevrarea de țesut gras de la donatori, care a fost utilizat la realizarea „cernelii” pentru printul 3D. Utilizarea propriului țesut al pacientului este esențială în eliminarea riscului ca implantul să fie respins de sistemul imunitar.
Deși reprezintă un progres medical considerabil, această inimă în miniatură lansează provocarea perfecționării tehnologiei de imprimare 3D – care prezintă anumite limitări în ceea ce privește rezoluția și realizarea vaselor mici de sânge – precum și a descoperirii metodei de mărire a celulelor astfel încât să se obțină suficient țesut pentru a reproduce o inimă umană având dimensiunea aproximativ egală cu cea a unui pumn de adult.
