Întâlnirea a fost găzduită de către Eric Hoendervangers – cofondator al MPS Systems – și a abordat subiecte precum provocările, trendurile și viitorul industriei producătoare de etichete. Întrebat care vor fi principalele provocări pe care le vor înfrunta furnizorii de servicii de imprimare pe segmentul de etichete și ambalaje flexibile în 2022, Andy Thomas a subliniat presiunea creșterii prețurilor la care sunt supuși convertorii, presiune ce se traduce în provocări la nivelul profitabilității. Reprezentantul Tarsus Group estimează că va fi dificil, mai ales pentru afacerile mici, să absoarbă prețurile mari sau să le ceară clienților să acopere majorările venite mai ales din partea lanțului de aprovizionare (materii prime, cerneluri). În același timp, o presiune în plus vine din partea cumpărătorilor de etichete, dat fiind că magazinele fizice trebuie acum să concureze cu sectorul comerțului electronic – pe măsură ce consumatorii devin tot mai buni la identificarea chilipirurilor, valoarea produselor își pierde din importanță. Totodată, cererea tot mai mare pentru tiraje mici declanșează multe schimbări la nivelul setării echipamentelor, ceea ce are un impact major asupra timpului de producție și volumului de deșeuri – toate acestea se adaugă la presiunea creșterii prețurilor. Pe de altă parte, aceste provocări au impulsionat concentrarea industriei pe probleme precum micșorarea volumului total de deșeuri rezultate în urma producției, creșterea eficienței și trecerea de la concurența pe baza prețurilor către concurența fondată pe creșterea valorii produselor. „Dacă putem adăuga valoare, problema prețurilor nu dispare, însă devine mai puțin importantă”, a precizat Thomas. Acesta a mai remarcat și alte trenduri precum creșterea nivelului de automatizare și planificarea pe baza utilizării mai eficiente a sistemelor MIS.
Pien Jager s-a concentrat asupra provocărilor de sustenabilitate, atât pe segmentul de etichete cât și pe cel al întregii industrii producătoare de ambalaje. În ceea ce privește poluarea cu plastic, Jager a subliniat că există foarte multe informații în presă cu privire la situația globală reală: aproximativ 33% din totalul ambalajelor din plastic produse ajung în mediul înconjurător, 40% din totalul plasticului produs este colectat însă reciclat e doar 2%. Potrivit lui Jager, reprezentanții industriei își doresc tot mai mult să schimbe modelul liniar (bazat pe filosofia „a lua, a produce, a arunca”) cu un model de economie circulară care introduce strategii noi precum eliminarea ambalajului și a etichetelor acolo unde este posibil, reutilizarea ambalajelor acolo unde ele sunt cu adevărat necesare și reciclarea lor la finalul ciclului de viață. O altă provocare este cea a emisiilor de gaze cu efect de seră – industria plasticului contribuie cu aproximativ 10% din totalul emisiilor la nivel global, iar industria producătoare de ambalaje acoperă 40% din totalul plasticului de pe piață, drept urmare impactul industriei de packaging este foarte mare. După COP 26 (cea de-a 26-a conferință a Națiunilor Unite privind schimbările climatice) există foarte multă presiune pe liderii politici să ia măsuri practice în ceea ce privește protecția mediului și atingerea obiectivului de zero emisii nete. Acest lucru se realizează abordând diferitele tipuri de emisii: directe și indirecte (utilizate în operațiunile de producție) și toate celelalte (emisiile lanțului de aprovizionare, ale utilizatorilor, furnizorilor etc). Cei care doresc să atingă obiectivul vor fi deci obligați să înceapă să lucreze împreună cu lanțul de aprovizionare și cu furnizorii furnizorilor lor, iar acest lucru se poate realiza doar dacă fiecare brand își va măsura emisiile și va începe să stabilească obiective pentru propria afacere. Industria producătoare de etichete este o parte importantă a industriei de packaging și va fi chemată de marile branduri să ofere soluții cu privire la aceste două provocări: poluarea cu plastic și emisiile nocive pentru mediu.
Will Parker a abordat la rândul său tema sustenabilității, care afectează lanțurile de aprovizionare și prețurile: „Nu am avut niciodată în industria de packaging lanțuri de aprovizionare atât de fragmentate și atât de amenințate ca în acest moment. Acest lucru se datorează în parte Covidului dar și altor macro-efecte globale. Cred că prețurile vor continua să reprezinte o presiune pe termen mediu și lung, însă dorința de a face tranziția către materiale sustenabile ar putea fi frânată de indisponibilitatea materiilor prime care ar permite industriei să facă această mișcare”. O altă amenințare identificată de Parker la nivelul industriilor de packaging și labeling este cea a continuității angajaților, de la nivelul directorilor până la cel al muncitorilor din depozite. Piața de etichete este foarte dinamică, industria s-a transformat în ultimii 30 de ani iar angajații își păstrează posturile într-o companie doar timp de 2-3 ani deoarece observă că aptitudinile și competențele lor devin tot mai „portabile” și că pot face chiar și schimbarea de la o industrie la alta. Vedem un model de lucru tot mai flexibil, iar industria de labeling se confruntă cu o lipsă de personal calificat disponibil și cu îmbătrânirea personalului calificat existent, atât la nivel de management cât și la nivel de producție complexă. Producătorii nu își permit să ofere mereu instruire noilor angajați, prin urmare trebuie să găsească soluții pentru păstrarea angajaților calificați. Potrivit lui Will Parker, angajatorii trebuie să analizeze și din punct de vedere cultural motivele pentru care oamenii aleg să lucreze în industria de labeling, iar o oportunitate din acest punct de vedere este transformarea tehnologică și modul în care se va schimba relația dintre operator și platformele de imprimare.
Sustenabilitatea este necesară, însă este considerată costisitoare. Pien Jager a precizat că trebuie să schimbăm modul în care privim acest subiect – dat fiind că sustenabilitatea poate însemna valoare adăugată, poate deveni un argument pentru creșterea prețului per produs. Potrivit expertei în sustenabilitate, această discuție nu mai trebuie purtată în termeni de identificare a soluției astfel încât să poată fi oferite cele mai mici prețuri pentru consumatori, ci în termeni de înțelegere a costurilor reale pentru mediu. Consumatorii, mai ales cei tineri, sunt dispuși să plătească mai mult atât pentru produse cât și pentru ambalaje sustenabile, așa că se anunță o schimbare de paradigmă în această direcție.
Andy Thomas a oferit o a doua soluție pentru problema legată de prețurile mari din industria de labeling – diversificarea. Dacă un producător va oferi mai multe tipuri de produse, acesta va deveni mai valoros pentru cumpărătorul care va putea apela la același furnizor pentru cerințele sale diverse. Totodată, în termeni de sustenabilitate, producătorii de etichete au la îndemână soluții sustenabile în materie de cerneluri pe bază de apă sau adezivi lavabili care permit îndepărtarea ușoară a etichetelor de pe ambalajele reutilizabile – toate acestea sunt extrem de valoroase pentru cumpărători. În această ordine de idei, Will Parker a adăugat că în prezent observăm micșorarea dimensiunii etichetelor – acestea sunt optimizate pentru a prezenta mai bine informațiile, iar în această privință sunt la mare căutare tehnologiile care permit micșorarea codurilor de bare și îmbunătățirea/eficientizarea comunicării cu oricare consumator, mai ales cu tinerele generații pentru care practica reciclării devine tot mai importantă. Potrivit lui Thomas, producătorii de etichete vor fi în curând nevoiți să raporteze clar amprenta ecologică a produselor și activității lor.
În materie de trenduri care vor influența viitorul industriei producătoare de etichete, Pien Jager a notat importanța pe care o vor avea „etichetele de carbon”, care informează cu privire la emisiile de dioxid de carbon create în urma fabricării, transportului sau eliminării unui produs de consum. La fel de importantă va fi și mișcarea de adoptare a unor standarde globale de măsurare a emisiilor de carbon în funcție de tipul de produs. Un alt trend este cel al reglementărilor instituite de Uniunea Europeană cu privire la climă, acțiuni de economie circulară și strategii referitoare la substanțele chimice utilizate în diferitele industrii care nu au fost încă evaluate din punct de vedere al impactului asupra mediului.
Potrivit lui Will Parker, principalele trenduri pentru industria de labeling în acest an vor fi: sustenabilitatea, inovația, conectivitatea echipamentelor, inteligența artificială, adoptarea tehnologiei digitale care devine complementară tehnologiei analogice (combinarea tehnologiei digitale cu cea flexo pentru a îmbunătăți capacitățile ambelor tipuri de sisteme), influența tehnologiei IoT (Internetul lucrurilor) asupra micșorării timpilor de inactivitate și popularitatea în continuă creștere a etichetelor fără liner. În viziunea lui Andy Thomas, problema adoptării tehnologiei etichetelor fără liner este următoarea: pentru ca producția lor să aducă avantaje practice, echipamentele dedicate trebuie să fie instalate la utilizatorul final, în fabricile marilor branduri precum Coca-Cola sau Unilever, spre exemplu. Astfel furnizorii de servicii de imprimare ar trebui să formeze și echipe pe bază de proiecte. Totodată Thomas a mai notat și faptul că echipamentele digitale devin tot mai rapide și vin în formate cu lățimi tot mai mari, iar în materie de tehnologie flexo ne putem aștepta pe viitor la echipamente hibride tot mai automatizate.
La finalul webinarului participanții au oferit câteva ponturi producătorilor de etichete: necesitatea colaborării cu întregul lanț de aprovizionare pe probleme de sustenabilitate, înțelegerea afacerilor clienților și adaptarea la noile cerințe de sustenabilitate prin inovație și investiții inteligente în noi tehnologii.
