Termenul „Gestalt” înseamnă în limba germană „formă” sau „întreg” și a fost ales pentru a denumi această ramură a psihologiei deoarece teoria omonimă descrie modul în care mintea transformă haosul aparent în forme stabile și de încredere. Pentru designerii grafici, principiile Gestalt reprezintă instrumente esențiale care le permit să sublinieze relațiile dintre elemente vizuale diferite și să comunice mai eficient atunci când înțeleg modul în care privitorii interpretează informația vizuală. Mai departe vom trece în revistă principiile Gestalt pentru a înțelege cum sunt ele aplicabile în design, însă pentru acest lucru trebuie să aruncăm o privire la câteva informații relevante despre percepție.
Teoria Gestalt descrie cum sunt grupate și separate elementele vizuale astfel încât să creeze ordine prin forme stabile, însă înțelegerea teoriei depinde de parcurgerea anumitor concepte referitoare la percepție. Dacă emergența se aplică imaginilor care ne permit să vedem întreaga formă înaintea detaliilor mai mici și a părților individuale ale acesteia, reificarea se aplică atunci când vedem forme care nu există datorită tendinței creierului de a umple golurile și de a crea forme chiar și când nu există detalii explicite. De exemplu, un spațiu negativ în design este construit în jurul unor goluri care creează anumite forme. Conceptul de invarianță înseamnă că recunoaștem formele în ciuda distorsiunilor și variațiilor de culoare, scară, rotație sau greutate. Amintim aici și principul de multistabilitate, care dovedește că vedem în mod simultan toate interpretările posibile ale unei imagini ambigue. Atunci când există mai multe interpretări ale unei forme ambigue, ochiul va percepe fiecare interpretare simultan, cu alte cuvinte ochiul încearcă mereu să „rezolve” formele instabile iar atunci când există mai multe opțiuni pentru refacerea stabilității imaginii, ochiul va oscila între multiplele interpretări. Acest principiu fundamental al psihologiei gestaltiste este ilustrat perfect prin iluziile vizuale de tipul Pocalului lui Rubin.
Un alt concept este și cel de organizare figură-teren, care înseamnă că ochiul separă elementele din prim-plan de cele din fundal, chiar și atunci când imaginea nu este tridimensională. Încheiem această serie de concepte cu cel referitor la experiențele noastre anterioare – acestea ne ajută să interpretăm imagini pe baza asocierilor cu obiecte reale, chiar dacă imaginile sunt doar reprezentări abstracte. Astfel, experiențele subiective personale sau culturale influențează modul în care o formă este interpretată. Având în minte conceptele de percepție prezentate mai sus, să aruncăm o privire la cele șase principii Gestalt adaptate la design.
Principiul simplității se referă la faptul că ochiul va alege să interpreteze instinctiv cea mai simplă formă. Astfel, atunci când se va afla în fața unei imagini cu forme multiple de tipul iluziilor optice, mintea poate alege să le separe sau să le grupeze în funcție de simplitate și claritate. Spre exemplu, privind figura care exemplifică acest principiu, avem tendința de a crede că imaginea prezentată este alcătuită din trei forme suprapuse și nu din optsprezece linii separate, iar acest lucru se datorează faptului că prima variantă este cea mai simplă soluție din punct de vedere vizual. Deși important, acest principiu nu este atât de ușor de definit ca alte principii Gestalt, de aceea designerii trebuie să își folosească propria judecată pentru a determina care dintre interpretările unei compoziții va fi cea mai simplă pentru privitor. De obicei cunoștințele de geometrie și experiențele anterioare asigură cea mai simplă variantă dat fiind că privitorii interpretează mai ușor forme care le sunt deja familiare.
Principiul Gestalt al proximității se referă la relațiile de spațialitate dintre obiecte. Principiul de proximitate prevede că obiectele care sunt aproape unele de altele formează un grup chiar dacă nu intră în contact direct. Acest principiu este valabil și dacă obiectele din proximitate diferă în mai multe feluri în ceea ce privește mărimea, culoarea sau forma. Un exemplu clasic care ilustrează perfect acest principiu este cel al cuvintelor de pe o pagină – înțelegem că literele formează un grup distinctiv, un cuvânt, atunci când un spațiu separă literele de alte grupări de litere. Într-un mod asemănător, designerii pot folosi principiul de proximitate pentru a sugera o relație de grup într-o compoziție vizuală, fără să fie nevoie ca această relație să fie explicită. Proximitatea își dovedește însă cea mai mare utilitate în design atunci când este folosită la stabilirea de ierarhii vizuale – gruparea și separarea secțiunilor de text cu spațiu alb le permite privitorilor să organizeze mai ușor informațiile importante de pe afișe, broșuri și site-uri web, de exemplu.
Principiul similarității înseamnă că obiectele care au calități similare sunt percepute ca aparținând aceluiași grup. Aceste calități sunt în general atributele fizice și vizuale ale unui obiect, cum ar fi culoarea, textura și forma. Folosirea elementelor similare le acordă designerilor libertatea de a varia aranjamentul fără a stârni confuzia privitorilor. Însă designerii pot profita și de reversul principiului similarității: ei pot crea în mod intenționat elemente de design diferite pentru a evita ca acestea să fie percepute ca parte dintr-un grup – de exemplu formele colorate diferit față de un grup de elemente acționează ca punct focal și captează atenția.
Principiul sorții comune presupune că obiectele sunt percepute ca parte dintr-un grup atunci când sunt plasate pe aceeași traiectorie. Cu alte cuvinte, privitorul percepe obiectele care sunt plasate de-a lungul acelorași linii invizibile ca având o relație. Privind imaginea care exemplifică acest principiu, putem percepe diferitele părți ale aripilor fluturelui chiar dacă sunt compuse din forme abstracte care se mișcă în direcții diferite. Acest principiu este util pentru designeri mai ales atunci când se dorește accentuarea ideii de mișcare.
Principiul continuității presupune că ochiul uman va urma o linie dincolo de punctul ei final pentru a evita întreruperea bruscă. Imaginea oferită ca exemplu ar putea fi descrisă ca fiind compusă din mai multe linii separate, însă ochiul le percepe ca pe patru linii unitare care se intersectează. Acest principiu este în mod special util pentru desene și ilustrații, iar înțelegerea modului în care ochiul va vedea și va lega diferite tușe de culoare permite unui ilustrator să păstreze omogenitatea materialului vizual.
Principiul închiderii poate fi explicat prin faptul că ochiul va percepe o formă completă chiar dacă părți ale formei lipsesc sau sunt la rândul lor incomplete. Exemplul clasic pentru acest principiu este un contur punctat pe care oamenii îl percep ca formă generală și nu ca linii sau puncte fără legătură. Acest principiu permite designerilor să prezinte figuri în cele mai simple forme ale lor, ceea ce se poate dovedi de mare ajutor la realizarea designurilor minimaliste.
Aceste șase principii ale teoriei Gestalt descriu psihologia care stă la baza modului în care oamenii interpretează informația vizuală, tocmai de aceea sunt foarte importante pentru designerii grafici, adevărați arhitecți ai comunicării vizuale. O înțelegere cât mai clară a acestor principii le va permite designerilor să direcționeze mai eficient atenția privitorilor, înlocuind presupunerile cu o perspectivă științifică.
