Casa de editură Max Blecher
Spre deosebire de alte târguri, condițiile dinăuntru au fost de data aceasta decente – cu o singură abatere seriosă: pățania directorului fondator al Editurii Hyperliteratura, Andrei Ruse, care a semnalat mai târziu pe Facebook că „Plouă în stand!”. Acesta fusese sunat de un coleg aflat la fața locului după ce o țeavă făcuse ca la standul comun al editurilor Brumar & Hyperliteratura condițiile să fie asemănătoare cu cele de afară. Pentru ca apoi același Andrei Ruse să fie amenințat de către un reprezentant al echipei organizatorice a târgului că va fi dat în judecată fiindcă a postat pe Facebook întâmplarea:
Rezultatul este totuși unul pozitiv: scena culturală din România se va bucura de anul viitor de un nou festival realizat de către Editura Hyperliteratura – care nu va mai călca pe la Gaudeamus, pe bună dreptate. Opinia fondatorului Hyperliteratura este una grăitoare pentru evenimentele de acest gen din România. Iată ce a mai postat el pe Facebook: „Eu știu «n» edituri mici și mijlocii care au făcut petiție pentru recuperarea banilor și vor face reclamații pentru că în târg, peste tot, a picurat de la condens, mergând până la distrugerea cărților (mi-a spus asta un PR de editură mare de tot, probabil cam cea mai mare și cunoscută din țară). Știu mai bine de zece edituri care, la fel ca și Hyperliteratura (plătitoare de stand propriu sau invitată de niște prieteni) nu va mai călca la Gaudeamus. Nu vi le zic acum, o să le vedeți voi, vor fi și edituri mici și medii și chiar mari. Cunosc destulă lume din piața de carte românească și toți, absolut toți cu care m-am văzut și mă cunoșteau, m-au felicitat pentru atitudine și mi-au spus că vânzările și organizarea au fost jalnice. Deci? Aștept să fiu dat în judecată pentru nemulțumire.”
În afară de micile-mari catastofe organizatorice, au avut loc și evenimente sau inițiative admirabile. Curtea Veche Publishing, spre exemplu, s-a prezentat la această ediție cu sloganul #timpulsăcitim – totul ca parte dintr-o campanie inițiată de Asociația Curtea Veche și Leo Burnett, care își propune să schimbe statisticile care arată că doar 4% dintre români citesc zilnic. Publicul a votat trei edituri către care au mers trofeele Gaudeamus în 2019: Humanitas (locul I), Polirom (locul 2) și Grupul Editorial Art (locul 3). Însă dincolo de evenimentele și de cărțile propuse de către editurile mari, mi se par remarcabile micile edituri prin ceea ce aduc ele nou pe piață – schimbările pe scena culturală vin de la edituri precum Casa de Editură Max Blecher, Editura Fractalia, Black Button Books sau Hyperliteratura.
Casa de Editură Max Blecher organizează an de an un concurs de debut în poezie (anul acesta cartea Veronicăi Ștefăneț, „Scrum” a fost lansată la Gaudeamus), iar pe câștigători îi și publică. Aceeași editură se îngrijește și de revista Poesis Internațional, cea mai interesantă și completă revistă de literatură din România, care conține și traduceri, eseuri, cronici și nu numai. În plus, toate copertele sale transformă cărțile în mici bijuterii datorită artistei Ana Toma care se ocupă de conceptul grafic. Alături de „Scrum”, ei au mai publicat printre altele și o nouă carte a respectatului poet Radu Vancu – „Psalmi” și un alt debut: Anastasia Gavrilovici, „Industria liniștirii adulților”. Cei care vor să se pună la curent cu poezia contemporană, la ei trebuie să meargă.
Pe de altă parte, Editura Fractalia (Grupul frACTalia) este o editură nouă și curajoasă care încă de la început și-a propus susținerea unor autori și evenimente mai puțin promovate pe scena literară de la noi – de la ei am plecat cu „Hotel Cosmos”, o antologie de poezie românească SF, dar și cu antologia bilingvă semnată de Jana Orlová (poetă și performance artist de origine cehă, interesată de latura întunecată a sacrului și de sexualitate), „Mrdáš mě ze soucitu/ Mă f..i din milă”, în traducerea lui Mircea Dan Duță.
Black Button Books are și ea inițiative interesante, precum volumul „Dragă Virginia. Scrisori din țara mea”, o carte realizată din perspectivele scriitoarelor Adela Greceanu, Adina Rosetti, Ana Maria Sandu, Angela Marinescu, Cosmina Moroșan, Diana Bădica, Elena Stancu, Elena Vlădăreanu, Ioana Bâldea, Constantinescu Lavinia Braniște, Mihaela Michailov, Rucsandra Pop, Svetlana Cârstean, Teona Galgoțiu și Tatiana Țîbuleac. Tot ei au venit la târg cu volumul „Queer. Istorii Ilustrate”, cu ilustrații de Andreea Chirică și texte de Eugen Rădescu – o carte care documentează experiențe personale și recompune „o variantă subiectivă, dar autentică a unor fragmente de istorie LGBTQIA+ din România”. În același context trebuie consemnate și aparițiile a două antologii de poezie feministă: „Arta revendicării. Antologie de poezie feministă”, coordonat și prefațat de Medeea Iancu (în format digital) și “Un secol de poezie română scrisă de femei”, volumul I (1990–2019), la editura Cartier, coordonată de Alina Purcaru și Paula Erizanu.
Hyperliteratura este o editură care realizează campanii de strângere de fonduri pentru publicarea cărților. Așa a apărut și o carte pe care o așteptam de multă vreme – „Istoria familiei Sanson, șapte generații de executori (1688-1847)”, scrisă de H. Sanson și tradusă de Octavian Soviany, o figură excepțională a literaturii românești atât în materie de proză și poezie, cât și de traduceri. Cartea este primul volum al jurnalului ultimului descendent al celei mai celebre familii de călăi din Franța și este o apariție-eveniment.
Târgurile de carte sunt sărbători de entuziasm, epuizare și tristețe mai ales pentru reprezentanții editurilor participante, dar mai sunt și printre singurele prilejuri pentru ca editurile cu o mai redusă vizibilitate în librării să aibă ocazia să câștige mai mulți cititori, fiind din acest punct de vedere – din păcate sau din fericire – indispensabile.
