Obiceiul de a trimite felicitări de Crăciun, așa cum le cunoaștem astăzi, a fost inițiat în Marea Britanie în 1843 de Sir Henry Cole. Acesta era un angajat al Guvernului care a contribuit la înființarea noului „Public Record Office“, numit în prezent Oficiu Poștal. Sir Henry a creat prima felicitare împreună cu prietenul său John Horsley, care era artist – aceasta s-a vândut la prețul de 1 șiling bucata, echivalentul a doar 5 pence sau 8 cenți de astăzi, însă suma valora mult mai mult la acea vreme. Felicitarea era pliată pentru a conține 3 imagini: cele două exterioare ilustrau oameni care se îngrijeau de cei săraci, pe când în panoul central era ilustrată o familie care lua o masă bogată de Crăciun – unora nu le-a plăcut această felicitare pentru că ilustra și un copil căruia i se oferea un pahar cu vin. Felicitarea a fost vândută în aproximativ 1000 de exemplare, care sunt foarte rare în prezent și se vând cu mii de lire sterline bucata. Felicitările originale au fost promovate cu sloganele „Tocmai a fost publicată o Carte cu Felicitări de Crăciun“ sau „O imagine emblematică a vechii festivități englezești pentru a perpetua amintirile între prieteni dragi”.
Primul serviciu poștal pe care și oamenii obișnuiți îl puteau folosi a fost lansat în 1840, când au început primele livrări poștale publice „Penny Post” – Sir Henry Cole a contribuit și el la lansarea acestui serviciu. Până în acel moment doar persoanele foarte înstărite își puteau permite să trimită ceva prin poștă. Deoarece se construiau noi căi ferate, Poșta putea transporta mult mai multă corespondență decât cu o trăsură trasă de cai, așa cum făcuse până atunci. De asemenea, trenurile puteau merge mult mai repede – acesta a fost un alt motiv pentru care felicitările au devenit și mai populare în Regatul Unit. În plus, felicitările puteau fi trimise într-un plic nesigilat pentru o jumătate de penny – jumătate din prețul unei scrisori obișnuite. Pe măsură ce metodele de tipărire s-au îmbunătățit, felicitările de Crăciun au devenit tot mai populare și au fost produse în tiraje mari începând din anii 1860. O felicitare gravată de artistul William Egley, care a ilustrat unele dintre cărțile lui Charles Dickens, este expusă la British Museum. Până la începutul anilor 1900, obiceiul s-a răspândit în toată Europa și a devenit deosebit de popular în Germania. Primele felicitări includeau de obicei imagini cu scena Nașterii Domnului, însă la sfârșitul epocii victoriene a devenit popular măcăleandrul, o pasăre des întâlnită în Marea Britanie. Și scenele cu zăpadă erau destul de populare, pentru că le aminteau oamenilor de iarna foarte grea din 1836.
Felicitările de Crăciun au apărut în Statele Unite ale Americii la sfârșitul anilor 1840, însă erau foarte scumpe și majoritatea oamenilor nu și le puteau permite. În 1875, Louis Prang – un tipograf de origine germană – a început să producă în masă felicitări, astfel încât mai mulți oameni să își poată permite să le cumpere. Primele felicitări ale domnului Prang ilustrau flori, plante și copii. În 1915, John C. Hall și doi dintre frații săi au creat „Hallmark Cards“, care a rămas până astăzi unul dintre cei mai mari producători de felicitări. Prima felicitare de Crăciun „personalizată“ a fost trimisă în 1891 de către Annie Oakley, celebra femeie trăgător de elită și star al spectacolului de vodevil „Buffalo Bill’s Wild West“. Aceasta se afla în Glasgow, Scoția, în perioada Crăciunului din 1891 și a trimis felicitări prietenilor și familiei sale din SUA în care apărea o fotografie a sa. Se pare că Oakley a conceput singură felicitările, care au fost tipărite de o tipografie locală. În anii 1910 și 1920, felicitările confecționate artizanal au devenit populare. Acestea aveau adesea forme neobișnuite, includeau elemente precum folii și panglici și erau de obicei prea fragile pentru a fi trimise prin poștă, așa că erau dăruite în persoană.
În zilele noastre, felicitările devin tot mai complexe și includ mesaje amuzante, peisaje de iarnă, Moș Crăciuni sau scene romantice ale vieții din vremurile trecute. Organizațiile de caritate își vând adesea propriile felicitări de Crăciun pentru a strânge bani în această perioadă. Ele strâng bani și cu ajutorul autocolantelor folosite pentru a sigila plicurile felicitărilor. Acest obicei a fost început în Danemarca în jurul anului 1900 de către un lucrător poștal care s-a gândit că ar fi o modalitate bună pentru organizațiile caritabile de a strânge bani, precum și de a face felicitările mai decorative. Ideea a fost un mare succes: peste patru milioane de exemplare au fost vândute în primul an. Suedia și Norvegia au adoptat la rândul lor acest obicei, care mai apoi s-a răspândit în toată Europa și în America.
