Scriitoarea britanica Catherine Amy Dawson Scott si scriitorul John Galsworthy, primul presedinte al organizatiei, au fost cei care au avut initiativa infiintarii acestei organizatii. „In calitate de indivizi devenim familii, familiile devin comunitati, iar comunitatile devin natiuni, deci in cele din urma natiunile se reunesc in pace. In acest crez am infiintat PEN in octombrie 1921”, a motivat, infiintarea clubului, scriitoarea Catharine Dawson Scott, cu prilejul Congresului de la Berlin din 1926.
Catherine Dawson Scott a avut ideea formarii grupului, in vara anului 1921, in timp ce lucra la romanul „They Green Stones”. In scrisorile pe care le trimitea fiicei sale, scriitoarea povestea cu entuziasm despre acest nou proiect, pe care dorea sa il transforme dintr-o reverie intr-o realitate impunatoare.
Catherine Amy Dawson Scott,
romancieră şi co-fondatoare a Clubului Internaţional PEN
Cunoscut drept Clubul PEN, denumirea face trimitere la semnificatia componentei acestei asociatii, respectiv ”Poet, Playwright, Editor, Novelist” (Poet, Dramaturg, Editor, Romancier). Organizatia a fost lansata cu prilejul unei cine desfasurate la restaurantul Florence din Soho, Londra, in 5 octombrie 1921, cand cei 44 de scriitori prezenti au semnat pentru a deveni membri ai PEN. Totodata, a fost acordata calitatea de membru onorific al PEN unor scriitori importanti, precum Thomas Hardy, Maxim Gorky, Anatole France, Knut Hamsun si altii.
Aceasta traditie continua si astazi, calitatea de membru onorific al clubului fiind mai degraba daruita scriitorilor persecutati sau inchisi, cu exemple recente in acest sens: Azimjon Askarov (Kargastan), Raif Badawi (Arabia Saudita), Tal Al-Mallouhi (Siria), Dawit Isaak (Eritreea), Ahmet Altan (Turcia) si Liu Xia (China).
Organizatia a evoluat sub forma unei asociatii mondiale a scriitorilor si jurnalistilor, devenind una din cele mai vechi organizatii de reprezentare a drepturilor omului si a breslei literare, precum si una dintre cele mai vechi organizatii care lupta pentru libertatea de expresie si dezvoltarea culturii.
Clubul s-a extins rapid pe plan international, in 1922, au fost infiintate centre PEN in tari precum Norvegia, Suedia, Franta, Italia, Romania, Belgia, Spania si SUA.
Catharine Dawson Scott si John Galsworthy au organizat o cina speciala, la 1 mai 1923, la Londra, la care au participat membrii clubului din Marea Britanie, membri onorifici si invitati din fiecare dintre centrele din strainatate. Aceasta intalnire a fost primul Congres international anual al Clubului PEN.
John Galsworthy,
scriitor şi primul Preşedinte al Clubului Internaţional PEN
Reputatia si influenta clubului PEN, in calitate de organizatie de aparare a drepturilor scriitorilor, este recunoscuta pe plan international. Un exemplu notabil este ca Membri ONU au consultat Carta PEN atunci cand au lucrat la redactarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului. In 1949, Clubul PEN a obtinut statut consultativ special la ONU ca „reprezentanta a scriitorilor din intreaga lume”.
In prezent, clubul este recunoscut international drept o importanta asociatie a scriitorilor, dar si un grup de frunte privind expertiza legata de libertatea de expresie. Avand un personal calificat care isi desfasoara activitatea in sediul din Londra si o retea de 140 de centre autonome raspandite in 100 de tari si reunind circa 40.000 de membri, dintre care majoritatea sunt scriitori, PEN apara si ofera sprijin esential celor care sunt persecutati pentru scrierile lor.
In Romania, in 1923, a fost infiintat PEN Clubul Roman, avandu-i printre initiatori pe scriitorul Liviu Rebreanu. Personalitati literare precum Camil Petrescu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Mihail Sebastian, Mircea Eliade, Ion Minulescu, Octavian Goga, Vasile Voiculescu, Ion Barbu, Victor Eftimiu s-au numarat, de-a lungul timpului, printre membrii clubului. Dupa 1990, Centrul PEN Roman a fost reinfiintat, in sedinta din 11 septembrie 1990, prilej cu care numerosi scriitori romani, inscrisi pe baza unei declaratii, isi exprimau acordul fata de prevederile stipulate in Carta PEN, document in vigoare din anul 1921.
Scriitorul Liviu Rebreanu,
unul dintre iniţatorii organizaţiei PEN Club România
Astazi, mai mult ca oricand, Ziua mondiala a scriitorilor ne aminteste ca literatura nu este doar un act de creatie, ci si unul de responsabilitate. Intr-o lume traversata de conflicte, dezinformare si presiuni asupra libertatii de exprimare, vocea scriitorului ramane un reper de constiinta si un spatiu al dialogului.
De la initiativa vizionara a lui Catharine Dawson Scott si a lui John Galsworthy, in 1921, pana la reteaua globala de centre si membri care apara astazi drepturile creatorilor de pretutindeni, Clubul PEN continua sa sustina ideea ca libertatea cuvantului este fundamentul unei societati democratice.
Pe 3 martie celebram nu doar cartile care ne-au format, ci si curajul celor care scriu in ciuda cenzurii, a amenintarilor sau a exilului. Celebram puterea cuvantului de a construi punti intre culturi, de a pastra memoria vie si de a deschide drumuri spre intelegere si pace.
Pentru ca, in cele din urma, atata timp cat exista scriitori care cred in forta ideilor si a libertatii, exista si speranta unei lumi mai lucide, mai solidare si mai drepte.
