Av. Dr. C-tin Neacşu
(tel. de contact: 0744-244 852)
In practica, sunt des intalnite o serie de tertipuri juridice aparent legale, dar care reprezinta in realitate un abuz in exercitarea raporturilor de serviciu, abuz pe care legea il sanctioneaza, printre altele, prin atragerea raspunderii solidare cu autoritatea publica a persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sau incheierea actului nelegal ori care se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim sau nesolutionarea in termenul legal.
Astfel, in masura in care se stabileste vinovatia sub forma intentiei a persoanei in exercitarea atributiilor de serviciu si actiunea pentru acordarea despagubirilor este admisa, prejudiciile pot fi recuperate in primul rand de catre cetateanul pagubit, iar apoi inclusiv de catre autoritatea publica gasita vinovata, care se poate intoarce in regres impotriva functionarului care a exercitat functia cu rea-credinta.
Acordarea despagubirilor nu exclude alte tipuri de raspundere, care revine, potrivit legii, semnatarilor actelor sau persoanelor cu atributii in procesul de autorizare, raspundere ce poate avea natura penala, contraventionala sau disciplinara, in functie de datele concrete ale cauzei.
Potrivit Legii nr. 554 din 2 decembrie 2004, orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata.
Procedura de solutionare a cererilor in contenciosul administrativ este aparent simpla.
- Primul pas consta in introducerea unei plangeri prealabile, prin care trebuie sa se solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia.
- Plangerea prealabila trebuie depusa in scris intr-un mod in care se poate obtine dovada inregistrarii sau a receptionarii acesteia.
Ideal ar fi ca cererea sa fie depusa direct la registratura autoritatii publice cu solicitarea de a primi o copie cu numarul si data de inregistrare pe ea. Plangerea prealabila nu este obligatorie in cazul in care institutia refuza nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dupa caz, de a nu raspunde solicitantului in termenul legal.
- In termen de 30 de zile de la data introducerii plangerii prealabile, autoritatea este obligata sa dea curs solicitarilor persoanei vatamate iar daca persoana vatamata nu este multumita de raspunsul primit la plangerea prealabila, poate sesiza instanta de contencios administrativ si sa solicite:
- Anularea in tot sau in parte a actului;
- Repararea pagubei cauzate;
- Reparatii pentru daune morale;
- Introducerea in cauza a functionarului public pentru a raspunde in solidar cu autoritatea publica – persoana care contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea, sau dupa caz care se face vinovat de refuzul de a rezolva cererea.
Cand lucrurile iau, insa, o turnura grava, vorbim despre abuz in serviciu. Fiind o infractiune care implica folosirea abuziva a autoritatii sau a pozitiei in cadrul unei organizatii in scopul obtinerii unor avantaje personale sau prejudicierii altor persoane, abuzul in serviciu poate avea consecinte serioase atat pentru victime, cat si pentru societate in ansamblu.
Potrivit Codului Penal, infractiunea survine atunci cand functionarul public nu indeplineste un anumit act sau il indeplineste in mod defectuos, cauzand astfel o paguba sau o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.
Cu toate ca exista mai multe remedii juridice de control, se constata deficiente semnificative in procesul de investigare a abaterilor comise de functionarii publici, ridicand intrebari serioase privind capacitatea institutiilor de a lua masuri eficiente impotriva comportamentelor inadecvate ale angajatilor lor. Aceasta situatie ar putea fi cauzata de proceduri birocratice complexe, o lipsa de resurse adecvate sau chiar o reticenta sistemica din partea institutiilor de a sanctiona drastic angajatii care incalca regulile.
Autoritatea publica poate fi, intr-adevar, un partener de buna-credinta, al tuturor cetatenilor, fie ei persoane fizice sau juridice, cu conditia existentei unei colaborari mai eficiente intre administratie si cei administrati.
