Agressione Group Cluj-Napoca explică evoluția prețurilor hârtiei în perioada 2020-2021

Printre speakerii care au luat cuvântul în cadrul conferinței organizate cu prilejul întâlnirii membrilor Asociației Tipografilor „Transilvania” (ATT) din 3 septembrie 2021 de la Săcele s-a numărat și Daiana Sălăgean, Director Relații Furnizori în cadrul Agressione Group, important distribuitor de hârtie și carton, cu capital integral românesc. Reprezentanta Agressione a abordat subiectul evoluției prețurilor în perioada 2020-2021, analizând în detaliu mecanismele creșterii prețurilor hârtiei în întreaga lume și impactul asupra industriilor poligrafice.

Daiana Sălăgean, Director Relații Furnizori în cadrul Agressione Group

 

Potrivit Daianei Sălăgean, prețul pastei de lemn – atât din foioase, cât și din rășinoase – a crescut brusc începând cu decembrie 2020, depășind nivelul maxim atins în ultimul deceniu. Această perioadă a coincis și cu scumpirea energiei electrice, a gazului, a multor materii prime, dar și cu criza containerelor, cât și a numărului prea mic al șoferilor de TIR. În consecință, livrările de mărfuri au întârziat peste măsură și deși marii producători de hârtii și cartoane au mărit semnificativ prețurile, volumele disponibile tot nu au fost – și nu sunt încă – suficiente. S-a produs o reacție în lanț având la origine pandemia Covid-19: când țările au intrat pe rând în carantină, iar producția economică și comerțul au avut de suferit, transportatorii maritimi – ca să își minimizeze pierderile – au redus numărul de nave care plecau din porturi, acest lucru însemnând și că nu se mai aduceau înapoi multe dintre containerele goale. Parte din acele containere sunt și acum abandonate prin diverse porturi. S-a ajuns efectiv la o dezorganizare totală cu zeci de mii de containere aflându-se în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit și fără marfa necesară cu care să fie umplute și puse înapoi în circulație. Din cauza pauzei economice, în 2020 companiile de transport maritim au și casat un număr record de containere vechi (aproape dublu comparativ cu 2019), în timp ce producția de containere noi a fost mică din cauza lipsei de activitate economică. Deoarece stocurile de containere în fabrici erau foarte mici, producătorii au dublat prețul de vânzare, iar liniile maritime au așteptat scăderea costului de producție, dar acea scădere încă nu a venit. Ulterior, când economiile au repornit, cererea a crescut brusc mai ales pe rutele China – America și China – Europa, iar productia de containere noi nu a putut ține pasul. Încă nu-l ține. Apoi în martie s-a blocat Canalul Suez timp de 6 zile, dar până când transportul și-a revenit cât de cât la normal au trecut mai mult de 10-14 zile. Poate părea o problemă îndepărtată pentru țara noastră, dar prin Suez, conform Lloyd’s List, se derulează cca 12% din comerțul mondial, reprezentând 30% din numărul global de containere. Blocajul a ținut pe loc mărfuri de 9 miliarde de dolari pe zi, inclusiv produse destinate României. Deși hârtia din Asia nu reprezintă un procent major pentru industria tipografică de la noi și nici din Europa, anumite produse precum hârtia pentru copiator, offset (mai ales în gramaje mici), cartonul GC din Asia reprezintă totuși circa 5-10% din total, tonaje care aproape au dispărut peste noapte. S-ar putea crede că aceste volume nu ar fi trebuit să conteze, deorece și consumul general a scăzut în aceeași perioadă (mai puțin cel de packaging).

Însă știm că din China nu venea doar hârtie, ci și multe materiale tipărite de tipul cărților, calendarelor, albumelor etc. Marile edituri europene n-au mai putut să își aducă marfa deja tipărită din China așa că s-au întors la vechii parteneri, fabricile din Vestul Europei de la care luau deja o anumită cantitate, însă cu această ocazie și-au mărit mult comenzile, ceea ce a pus și mai multă presiune pe volumele disponibile. În astfel de situații, dacă nu există alocări suficiente, zonele protejate sunt evident cele mai apropiate de fabrică, unde nu apar probleme atât de mari de logistică și cu care există un istoric mai îndelungat.

La acest tablou a contribuit și lipsa de șoferi noi de camioane, atât în Europa de Vest cât și de Est, care nu se pot certifica pentru că nu reușesc să își dea examenele la timp din cauza întârzierilor de procedură provocate de pandemie. În prezent acest gol este și mai mare decât în perioada pre-pandemică.

În plus, fabricile de hârtii și cartoane au în general contracte pe termen lung cu anumite firme mari, unele chiar de talie mondială, pentru care prețurile au trebuit menținute fixe înca 6-9 luni deși costurile de producție crescuseră semnificativ. Atunci fabricile au mărit și mai mult prețurile pentru restul clienților și revânzătorilor mai mici, în încercarea de a-și recupera propriile pierderi.

Situația a fost complicată și mai mult de penuria materiilor prime reciclate (folosite la duplex, kraft etc). Deoarece marii reciclatori sunt de fapt industria, mall-urile, restaurantele și lanțurile hoteliere – sectoarele cele mai afectate de pandemie – nu gospodăriile, volumele de deșeuri colectate au scăzut semnificativ, iar prețul lor a crescut.

În timpul pandemiei de Covid a crescut dramatic – în toate țările – producția de șervețele igienizante, cutii pentru măști, pentru curierat etc., iar acestea au avut prioritate în fața altor industrii consumatoare de aceleași materii prime. Lăsând pandemia la o parte, presiunea pe materia lemnoasă e tot mai mare și din partea altor industrii care își permit să plătească mai mult pentru materia primă (cum sunt industria construcțiilor, cea textilă, chimică etc). De exemplu, prețul pastei de lemn a crescut cu cca 50% doar între 2016 și 2018, însă acum a urcat chiar mai mult.

Consumul de hârtie și carton variază foarte mult la nivel mondial, media fiind de cca 55-60 kg/pers/an, cu extreme în Statele Unite de 265 kg și în Africa de 7 kg/pers/an. În zonele intens populate din Asia media e de cca 40 kg, iar în India de 7 kg. Când în India și Asia consumul va crește și doar cu 1 kg pe cap de locuitor, volumele suplimentare necesare vor fi imense, în contextul în care suprafața împădurită la nivel mondial scade vertiginos.

În viitorul apropiat nu există nicio nouă investiție în producția de celuloză și probabil nici la anul nu va fi. Iar cele care erau planificate vor fi cu siguranță amânate. Suzano Brazilia are un proiect de 2,3 milioane de tone pentru 2024. În această industrie e nevoie de foarte mulți bani și de timp, deoarece amortizările presupun o perioadă mai îndelungată comparativ cu multe alte domenii.

Când costurile de producție au început să crească dar consumul încă nu își revenea, unele fabrici din Europa (offset, copiator, 2c etc) au luat la un moment dat decizia de a opri producția pentru a intra în revizii mai lungi ca de obicei, care erau de fapt un shut-down relativ plănuit pentru a nu vinde produse cu marje neavantajoase, într-un mediu nesigur.

A fost adusă în discuție și directiva europeană 904 din 2019 pentru interzicerea materialelor plastice de unică folosință începând cu anul 2021 – ceea ce dovedește că și în lipsa pandemiei, cererea de ambalaje, cutii, pahare din hârtie și carton ar fi crescut pentru a putea înlocui plasticul.

Care este situația în prezent? Oamenii în general nu au crezut că prețurile vor urca atât de mult, mai ales când consumul general a scăzut. Prima reacție când auzi de o scumpire e să verifici, să negociezi, să cauți noi surse. Ceea ce e normal, doar că acum problema e majoră – nu există surse noi, în plus apar și întârzieri la transport, iar toate scenariile negative par să nu se mai oprească. Comenzile au fost amânate un timp de clienți, tipografi și comercianți. Când majoritatea a înțeles că nu e cale de întors, a început să „plouă” cu solicitări la fabrici, comenzile fiind poate chiar mai mari decât necesarul, pe principiul că dacă prețurile cresc mai bine să aibă stoc la prețul de azi (care e mai mic decât cel de mâine), iar dacă nu există destulă marfă pe piață, măcar aceștia (cei care au comandat mai mult decât era necesar) să aibă un timp o rezervă. Fenomenul s-a generalizat, iar în acest context special s-a ajuns la o situație nemaiîntâlnită cu termene de livrare și de 4-5 luni, în loc de 4-5 săptămâni, situația cea mai dramatică întâlnindu-se în sectorul de packaging.

Fabricile europene mici care nu mai sunt profitabile se închid, iar în momentul închiderii unei fabrici există o anumită perioadă de câteva luni când e posibil ca pe un anumit segment cererea să fie mai mare decât oferta, chiar și pe piețele descendente.

Daiana Sălăgean, Director Relații Furnizori în cadrul Agressione Group a tras următoarea concluzie: „Efectul de domino creat de pandemie a bulversat întregul lanț de aprovizionare. Au existat chiar fabrici care au preferat efectiv să amâne pentru câteva săptămâni primirea comenzilor astfel încât să se poată ajunge cât de cât la un termen mai normal de livrare”. Situația rămâne tensionată în ceea ce privește transportul terestru și lipsa containerelor, iar prețul celulozei, consumul, respectiv cererea pentru celuloză sunt în continuare în creștere. Ca atare trebuie să ne așteptăm la majorări la prețurile celulozei și pentru finalul anului 2021 și la disponibilități cantitative mai reduse pentru zona noastră. Situația actuală de piață pune o mare presiune pe capacitățile europene și pe jucătorii locali din domeniu.

www.agressione.ro

Redactia Afaceri Poligrafice

Adaugati un comentariu

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on telegram
Share on skype
Share on whatsapp
Share on email
Vizualizari:

Companii promovate in apropiere

Articole Asemanatoare

Anunturi recente

Caută în tot websiteul

Generic selectors
Potrivire exactă
Caută doar în titlu
Caută doar în conținut
ANUNȚURI
COMPANII
EVENIMENTE
Filtrează după categorii
ALTE MODALITATI DE IMPRIMARE & INSCRIPTIONARE
CREATIE & EDITARE & WEB DESIGN
DIVERSE
FINISARE
INTELIGENTA ARTIFICIALA
MARKETING
OPORTUNITATI IN DOMENIU
PACKAGING
POVESTI DE SUCCES
PRODUCTIE PUBLICITARA & SIGNALISTICA & PROMOTIONALE
TIPAR DIGITAL
TIPAR OFFSET
Inchide