În ipoteza că de acum înainte în porturile americane nu vor mai sosi vapoare noi, ar fi nevoie de aproximativ 30 de zile pentru a descărca toate navele adunate deja în larg, însă aceste 30 de zile înseamnă depășirea termenului pentru mărfurile necesare în febra sărbătorilor de iarnă. Mai mult, descărcarea containerelor în porturile din California este doar primul pas al lanțului de aprovizionare american – acestea vor fi apoi transportate cu trenuri și camioane către centrele de distribuție, după care alte camioane le vor transporta către spațiile de retail propriu-zise. Nu trebuie să uităm nici că o parte importantă a problemei lanțului de aprovizionare este lipsa camioanelor: marfa poate fi descărcată în port, însă deseori nu sunt suficiente camioane pentru a o transporta. Drept urmare problemele lanțului de aprovizionare sunt departe de a se fi încheiat.
Pe de altă parte, nu putem uita nici de criza semiconductorilor – mulți dintre noi considerăm că dacă nu avem nevoie de calculatoare noi atunci nu ne va afecta, însă materialele semiconductoare se folosesc și în producția de frigidere, mașini de spălat vase sau sisteme audio-video, de aceea putem susține că suntem dependenți de lanțurile de aprovizionare vulnerabile care par a fi pe cale să se prăbușească. Economiile naționale vor ajunge la concluzia că situația cere măsuri radicale precum încetarea importurilor de materiale semiconductoare, iar China poate obliga mai ales SUA să ia această măsură.
În privința pandemiei de Covid-19, China a adoptat „politica zero”, ceea ce înseamnă că nu va tolera niciun caz de infectare – la apariția unui singur caz vor fi luate măsuri extreme. Însă atunci când vorbim despre o țară cu 1,4 miliarde de locuitori, o țară care deține a doua cea mai mare economie din lume, planul cu zero cazuri de Covid-19 pare cel puțin nerealist. O astfel de politică va da greș, iar dovezile deja indică faptul că lockdown-urile nu sunt eficiente, măștile la fel, astfel încât nu avem metode de limitare a virusului – acesta va circula indiferent de acțiunile întreprinse de oameni. Totuși o politică de zero cazuri de Covid-19 impune Chinei să își închidă în mod aleatoriu economia pe anumite segmente, care pot fi orașe, noduri comerciale, rețele de transport sau fabrici. În acest fel China reduce producția economică dar și întrerupe sau chiar rupe lanțul de aprovizionare. Atunci când un val al pandemiei forțează închiderea unei fabrici, dacă acea fabrică este un furnizor important de produse intermediare pentru o altă unitate de producție care nu se închide, lanțul de aprovizionare este blocat iar a doua fabrică nu își va mai putea desfășura activitatea.
Tot mai multe afaceri se închid deoarece comerțul internațional este un sistem dinamic și complex, dar care e extrem de eficient doar în condiții normale. Acest mecanism este unul vulnerabil și poate fi perturbat de cele mai mici schimbări – chiar și un eveniment mărunt are potențialul de a provoca întreruperea întregului sistem. În prezent există mai multe evenimente deloc mărunte care acționează negativ asupra sistemului, drept urmare nu este o surpriză că acesta este pe cale de a suferi tot mai multe blocaje. China trece printr-o penurie de energie electrică deoarece peste jumătate din producția totală de energie a țării este obținută cu ajutorul centralelor pe cărbune, iar cea mai mare parte a cărbunelui folosit de China provine din Australia. Însă China și Australia sunt într-un război comercial deoarece Australia a cerut o anchetă independentă pentru stabilirea originii virusului – fapt neagreat de China – iar rezultatul acestor acțiuni a fost chiar penuria de cărbune. Cum a reacționat China? A introdus controlul prețului cărbunelui. Însă un principiu economic elementar spune că nu este posibil controlul prețurilor, întrucât atunci când plafonezi prețul unui produs obții cantități mai mici din acel produs. Astfel China înțelege că penuria nu va dispărea prea curând și își dirijează curentul electric către zonele rezidențiale și cele foarte populate deoarece Partidul Comunist Chinez nu dorește să declanșeze tulburări sociale. Drept urmare, dacă energia electrică existentă merge către populație, segmentul industrial și implicit fabricile vor avea de suferit. Dacă se închid oțelăriile, acest lucru va provoca noi perturbări ale sistemului deoarece efectul se propagă. Industria de extragere a litiului este o ramură foarte importantă pentru China, însă oprirea exploatării miniere din cauza lipsei de cărbune pentru electricitate va declanșa o penurie de litiu care nu va mai permite producerea bateriilor necesare unui nou autovehicul electric marca Tesla. Cei care își doresc o Tesla sunt plasați pe o listă de așteptare de circa șase luni.
Directorul general al unei companii americane i-a declarat jurnalistului, avocatului și economistului James Rickards următoarele: „Jim, ce trebuie să înțelegi este că am avut nevoie de 30 de ani să construim lanțurile de aprovizionare. Le-am aruncat în aer în trei ani – începând cu 2018 – și ele nu pot fi reconstruite. Este un fel de Hopa Mitică. Ar fi nevoie de cel puțin 10 ani pentru a reconstrui lanțurile de aprovizionare, dacă nu dorim să renunțăm la China și la globalizare”. Drept urmare avem motive să credem că problemele lanțului de aprovizionare nu se vor încheia prea curând.
Un alt exemplu care demonstrează criza mondială în care ne aflăm este cel dat de Germania. În urma presiunilor grupurilor ecologiste, conducerea statului a renunțat la minele de cărbune și la centralele nucleare – însă în această iarnă germanii vor avea probleme cu încălzirea și electricitatea deoarece sunt complet dependenți de gazele naturale, combustibili fosili care nu sunt neapărat cea mai „verde” opțiune. Germanii nu pot conta pe energia solară sau eoliană deoarece acestea nu pot face față cererii. Cel care controlează gazoductele este Vladimir Putin, însă el oferă gazele naturale doar statelor pregătite să plătească foarte mulți bani. Producția industrială a Germaniei va primi astfel o nouă lovitură, iar efectele se vor răsfrânge din nou asupra lanțurilor de aprovizionare.
Ce rol are impunerea obligativității vaccinării asupra perturbării lanțurilor de aprovizionare? În SUA administrația Biden face presiuni în acest sens, existând numeroase acte normative pentru impunerea vaccinării în anumite state și orașe din America, mai ales a celor conduse de democrați. Vaccinurile experimentale cu ARN mesager nu te împiedică în proporție de 100% să contractezi virusul sau să îl transmiți mai departe altora, iar eficiența lor dispare în timp – de aceea anumite voci se îndoiesc de bazele științifice ale vaccinului. Dincolo de considerațiile teoretice, efectele practice sunt următoarele: în industria aeronautică sunt mii sau chiar milioane de componente necesare pentru producția unui avion. Acestea sunt fabricate în locuri diferite, după care sunt expediate și asamblate. Industria avionică – ramură care include totalitatea sistemelor electrice și electronice utilizate pe aeronave – este concentrată în Wichita (SUA). În această industrie mai conservatoare există o rată scăzută de vaccinare de aproximativ 50%, deși la scară națională 80% dintre americani au primit cel puțin o doză de vaccin. Angajații nevaccinați probabil că își vor păstra opțiunea, iar în timp vor refuza să se supună obligativității vaccinării și vor demisiona sau vor fi concediați. Rezultatul va fi o penurie a produselor esențiale industriei aeronautice. Astfel companiile aeriene nu își vor mai putea schimba sau moderniza flota, iar avioanele vor rămâne în service pentru cel puțin șase luni din cauza lipsei de componente. În prezent restanțele se acumulează deja în această industrie, iar economia va avea în curând de suferit din cauza lipsei de activitatea a avioanelor. Numeroși piloți refuză și ei să se vaccineze, dat fiind că studiile arată că piloții sunt mai susceptibili să dezvolte cheaguri de sânge comparativ cu majoritatea populației – cheagurile de sânge fiind și efectele secundare cele mai cunoscute ale vaccinurilor. Piloții sunt supuși periodic testelor medicale, astfel că aceste cheaguri le pot pune capăt carierei.
Companiile americane Southwest Airlines și American Airlines au fost recent obligate pe rând să anuleze mii de zboruri susținând că acest lucru a fost cauzat de condițiile meteo, însă acestea nu pot afecta doar câte o companie. Nu vremea a fost responsabilă pentru anulări, ci grevele spontane ale piloților și controlorilor de trafic care se opuneau vaccinării obligatorii, care acum a fost extinsă și la marile companii aeriene de transport internațional de mărfuri precum FedEx sau UPS. Dacă avioanele nu pot zbura, acest fenomen va produce noi perturbări ale lanțurilor de aprovizionare – o problemă uriașă care nu va dispărea prea curând deoarece va fi necesară modificarea mecanismelor construite în decenii de globalizare. Populația va fi nevoită să se obișnuiască și adapteze la o criză continuă.
