Edelkoort este considerată unul dintre cei mai influenți analiști, fiind inclusă de revista Time printre cei mai importanți 24 de oameni din industria modei de la nivel internațional. Website-ul dezeen.com a intervievat-o recent pe Edelkoort pentru a afla ce efecte ale epidemiei coronavirusului anticipează, analista introducând cu acest prilej sintagma de „carantină a consumului”: „Se pare că intrăm într-o carantină a consumului, unde vom învăța cum să fim fericiți cu o simplă rochie, redescoperind obiecte vechi pe care le avem, citind o carte pe care uitasem că o deținem. (…) Cei care încă plănuiesc evenimente publice în lunile următoare ar trebui să oprească organizarea lor astăzi și să găsească moduri inovatoare de a comunica și de a transmite informația”.
După ce a declarat pentru revista Quartz că ar trebui să fim foarte recunoscători pentru acest virus, deoarece el ar putea fi însuși motivul pentru care supraviețuim ca specie, Edelkoort își dezvoltă ideea: „Mă număr printre primele ținte ale acestui virus datorită vârstei mele înaintate și a bolilor respiratorii, sunt conștientă de pericolele și amenințările pe care le reprezintă. Sunt foarte îndurerată pentru familiile oamenilor care deja și-au pierdut viețile în fața noii boli. Să sperăm că aceștia nu vor fi murit degeaba, că lumea se va strădui să readucă la viață demnitatea umană. Impactul epidemiei ne va obliga să încetinim pasul, să refuzăm să mai călătorim cu avioane, să lucrăm de acasă, să petrecem timp doar cu prietenii apropiați și familia, învățând să devenim independenți și atenți. Brusc, prezentările de modă par bizare și nelalocul lor, reclamele pentru călătorii care ocupă spațiu în calculatoarele noastre par invazive și ridicole, gândul la proiecte viitoare pare vag și neconcludent. În fiecare nouă zi punem la îndoială sistemul pe care l-am cunoscut încă de la naștere și suntem obligați să îi luăm în considerare pieirea. De mulți ani am înțeles că pentru a supraviețui ca specie și pentru a continua viața pe această planetă, avem nevoie să facem schimbări draconice asupra modului de a trăi, de a călători, consuma sau de a ne distra. Nu mai este posibil să continuăm să producem bunuri în atât de multe variante cu care ne-am obișnuit. Volumul debilitant de informații despre absolut nimic ne-a amorțit cultura. Noile generații încep să considere tot mai mult că proprietatea și acumularea de haine și mașini nu mai este nici măcar atractivă. Însă cumva, psihicul uman este rezistent și vrea să testeze dacă lucrurile se vor ameliora de la sine, așa că așteptăm și lăsăm timpul să treacă în vreme ce ne ocupăm la fel ca întotdeauna de afacerile noastre. Astfel că oprirea bruscă a toate acestea din cauza virusului ia puterea de decizie din mâinile noastre, încetinind lucrurile în mod înspăimântător la început. Nu mai suntem obișnuiți să facem lucruri fără să ne grăbim, să așteptăm răspunsuri, să căutăm soluții sau să producem chiar în curțile noastre. Abilitățile de improvizare și creativitatea vor deveni cele mai valoroase bunuri. Nu mulți oameni înțeleg ce se petrece cu noi și cu economia noastră acum. Deseori până la 90% dintre bunuri sunt realizate în China din substanțe derivate din petrol, precum plasticul sau poliesterul. În curând vom vedea rafturi goale de pantofi, telefoane, haine sau chiar pastă de dinți. Ne vor lipsi rezervele de medicamente și vom asista la oprirea producerii nesfârșite a suvenirurilor urâte și a pungilor inutile pentru cadouri. Știm deja că procesul de design pentru produsele din sezonul toamnă/iarnă nu evoluează așa cum ar trebui. Skype și DHL ajută, însă vom avea multe bunuri mediocre care vor fi trimise către noi, realizate pe baza formulelor de succes din trecut. Aceasta dacă oamenii încă vor avea dorința de a cumpăra o eșarfă de cașmir sau obiecte pentru casă. Exporturile nesfârșite de sariuri sintetice chinezești către India și obiecte de uz casnic către Africa vor provoca rupturi în economiile locale, vor crea rate mai mari ale șomajului și poluare, însă în timp probabil că se vor opri și vor aduce noi oportunități pentru producția locală. Ne vom afla în poziția de a avea în față o pagină albă pentru un nou început, deoarece multe companii și mulți bani vor fi atrași în procesul încetinirii ritmului. Începuturile noi vor cere multă îndrăzneală și curaj pentru crearea unei economii cu alte valori și moduri de a realiza producția, transportul, distribuția și vânzarea. Adevăratul cost al închiderii Italiei, Japoniei, Coreei și Chinei va duce la o recesiune globală de o magnitudine care nu a mai fost trăită până acum. Aceasta nu este doar o criză financiară, ci și o criză de ruptură. Oamenii încetează să se mai miște, să mai iasă din case, să cheltuiască, să meargă în vacanțe, să meargă la evenimente culturale, chiar și la biserică! Amânarea unor evenimente precum Salone del Mobile, Bienala de Arhitectură de la Veneția, a rugăciunilor papale și probabil și a Jocurilor Olimpice și a altor evenimente încă neanunțate înseamnă fiecare un dezastru economic de sine stătător. Acumularea acestora va opri circulația banilor. Toate sectoarele vor fi zdruncinate, mai ales companiile care produc obiecte de lux, companiile aeriene, hotelurile, producătorii de electronice și industria de alimente de import. Din păcate nu există niciun remediu rapid pentru acest dezastru. Vom fi nevoiți să adunăm ce rămâne și să reinventăm totul de la zero odată ce virusul va fi sub control. Iar aici sunt plină de speranță, sper la un sistem nou mai bun, care să fie organizat pentru a acorda mai mult respect condițiilor de muncă. În cele din urmă vom fi obligați să facem tot ceea ce trebuia să facem chiar de la început.”
Întrebată ce crede că se va întâmpla pe termen lung în privința impactului asupra societății și mediului, Edelkoort a răspuns: „Deocamdată vedem încetarea activității societății, pe rând, țară cu țară. Va trebui să ne obișnuim să avem mai puține știri, mai puțină marfă, mai puține newslettere și mai puțină publicitate de tip pop-up. Va trebui să scăpăm de toate obiceiurile. Va trebui să renunțăm la cumpărături. Dacă suntem înțelepți – și din păcate știm că nu suntem – vom începe cu noi reguli și noi legi, permițând țărilor să se întoarcă fiecare la calitățile și knowhow-ul specific, introducând afacerile de familie unde munca manuală va fi mai prețuită decât orice altceva. O oprire organizată a fabricilor de producție pentru două luni pe an ar putea intra în acest concept. Industriile locale vor câștiga teren prin sisteme barter, piețe pentru fermieri, evenimente stradale, totul cu o dominantă DIY (n.r.: do it yourself). Previziunile mele pentru Epoca Amatorului par să se îndeplinească mai repede decât anticipasem.”
