Pe lângă tehnologia de imprimare (în sens clasic), alte segmente sunt de asemenea în creștere: de exemplu, expozanții oferă imprimante 3D care nu imprimă pur și simplu culori sau text pe suprafețe, ci produc forme tridimensionale. Erez Zimmerman, CEO al Massivit 3D, a declarat în cadrul unui târg din München: „Vă vom surprinde cu noi produse și inovații la drupa”. Fără îndoială, ne-am putea întreba care este legătura dintre crearea unei broșuri în 4 culori, căutată de obicei de vizitatorii expozițiilor și producția unei sticle uriașe de șampanie care servește drept obiect de decor la punctul de vânzare. Este o sticlă uriașă de șampanie (printre altele) interesantă pentru vizitatorul unui târg? Desigur. Acest lucru arată o convergență clară, imediată și incontestabilă.
Imprimarea digitală a transformat cu siguranță lumea tiparului. Pentru o lungă perioadă de timp a fost utilizată doar la printarea de documente și fotocopiere, apoi tehnologia inkjet și-a făcut loc pe piața etichetelor și a ambalajelor, întâi pe segmentul narrow-web apoi în aplicațiile de format mare și foarte mare, unde a surclasat serigrafia și tiparul offset.
În ultimii ani s-a răspândit cu rapiditate ideea că piețele trebuie să conveargă cât mai curând, pentru că la un moment dat vor fi oricum forțate să facă acest lucru și că această convergență ar duce la o evoluție spectaculoasă a industriei de tipar. Ideea respectivă nu este în totalitate adevărată, dar nici falsă.
Declinul tiparului offset pe segmentul comercial i-a constrâns pe furnizorii de servicii de imprimare să se adapteze. Cei care tipăreau publicații periodice au scăzut costurile, în timp ce alții au reușit să supraviețuiască datorită cataloagelor pe care marile supermarketuri amenință în mod regulat că o să le elimine. Afacerile a căror activitate se baza pe realizarea de broșuri au fost nevoite să identifice aplicații noi pentru a nu ieși din joc. Existau deja companii care exploatau posibilitățile oferite de tiparul digital pe partea de printare a datelor variabile, prin urmare au trebuit să își îndrepe atenția către alte produse de nișă, cum ar fi imprimarea de etichete sau de materiale pentru semnalistică.
Dificultăți în extinderea afacerilor
Investițiile necesare extinderii domeniului de activitate pot reprezenta un obstacol. Un furnizor de servicii de imprimare poate achiziționa un echipament digital la un preț avantajos – o imprimantă narrow web entry-level este disponibilă pentru mai puțin de 40 000 de euro. Unele modele de bază pot costa chiar și mai puțin, în ciuda calității ridicate pe care o oferă. Însă etichetele sofisticate – care necesită și echipamente de finisare scumpe – sunt greu de produs fără o investiție de cel puțin o jumătate de milion de euro. Furnizorul are apoi nevoie de o piață căreia să i se adreseze. Cineva care și-a construit o afacere prin cunoașterea detaliată a tuturor clienților care aveau nevoie de broșuri trebuie să pornească iar de la zero, însă nu trebuie să-și ofere noile servicii la prețuri ridicole pentru a obține clienți.
Am discutat recent cu Robert Tison, care conduce o afacere cu specific tipografic în Isère (Imprimerie Suquet). Acesta a trecut de la tiparul comercial la imprimarea de etichete prin achiziționarea unei imprimante cu toner mid-level. Pentru a nu-și pierde clienții, și-a extins capacitatea de producție și a ajuns la concluzia că firma sa ar putea crește în ciuda declinului proceselor tradiționale de imprimare. Robert Tison și-a dat seama că abia acum urma cea mai dificilă parte: „La început sunt doar câteva comenzi ce cresc datorită clienților care discută între ei. Cu toate acestea, pentru a merge mai departe, trebuie să continui să investești înțelept. Apoi se complică lucrurile, deoarece trebuie să te promovezi”. Pentru aceasta, managerul tipografiei trebuie să devină el însuși director de vânzări sau să angajeze un reprezentant de vânzări, fapt ce implică o cheltuială suplimentară.
Astfel de situații nu există doar în acest domeniu. Evoluția ambalajelor flexibile le poate oferi oportunități noi multor furnizori de servicii de imprimare a etichetelor. De exemplu, anumite pungi mici pot fi produse cu ajutorul sistemelor pentru etichete. Mai mulți furnizori interesați de această potențială extindere a afacerii și-au dat seama rapid că ar avea nevoie de alte materiale pentru finisare. În plus, clienții fideli din sectorul etichetelor nu s-au numărat printre cumpărătorii acestor pungi. Producătorii de ambalaje flexibile par să se găsească în aceeași situație, deoarece nici ei nu se aventurează în industria etichetelor deși, din punct de vedere tehnic, au capacitatea necesară.
Sectorul web-to-print înlesnește convergența piețelor
Conceptul de convergență a piețelor pleacă în principal de la producători, mai ales de la cei din sectorul tiparului digital. Mark Andy și Omet – care între timp și-au adăugat în portofolii echipamente flexografice cu o lățime de peste 450 sau chiar 550 mm – nu sunt singurele exemple. Acest concept a fost cultivat și de sectorul web-to-print – înmulțirea ofertelor în zonele B2B și B2C susține convergența.
Onlineprinters GmbH din Neustadt an der Aisch, lângă Nürnberg, este un exemplu de furnizor de servicii web-to-print care onorează comenzile cu ajutorul echipamentelor sale offset și digitale de imprimare. Dacă ceva nu poate fi realizat prin procesele de producție interne, sarcina este externalizată. Și alți jucători de pe piața internațională precum Cimpress sau furnizori orientați regional, precum Printoclock din Toulouse, procedează în același mod. Mai mult decât atât, Printoclock a început ca furnizor de servicii de finisare, apoi și-a extins activitatea cu ajutorul unor echipamente pentru producția de bannere și afișe în rolă, afacerea devenind astfel activă în zona printurilor de mari dimensiuni. După ezitări inițiale și Xavier Rozé – directorul Marie Printing Company din Honfleur, Franța, companie specializată inițial pe producția de broșuri – a achiziționat un sistem print-and-cut cu lățimea de 1,60 metri pentru a intra pe piața printurilor de format mare.
În ceea ce privește acest sector trebuie menționat că materialele utilizate sunt îmbunătățite sau înlocuite în mod constant pentru a simplifica pe cât posibil producția și a oferi un grad cât mai ridicat de reciclare. Când vine vorba despre bannere, PVC-ul este înlocuit cu materialul textil, iar cei care lucrează cu imprimante flatbed trebuie să se echipeze cu sisteme în rolă și invers.
Concluzia este că indiferent de specific, pentru aplicațiile specializate urmează vremuri bune – ținând cont de faptul că diversificarea e puțin mai complicată. Este, fără îndoială, mai ușor să dezvolți la maximum capacitățile de bază și să depui eforturi pentru creșterea productivității. Din acest motiv e important să fim atenți la inovații – vor fi multe de descoperit la virtual.drupa.
Sursa: drupa Essentials of Print
