Prețul hârtiei a crescut cu până la 70% în decurs de numai două luni iar scumpirea a afectat tipografiile, piața de carte, sectorul publicațiilor și industria producătoare de ambalaje din hârtie, suprasolicitată în prezent din cauza procesului de eliminare treptată de pe piață a ambalajelor din plastic. Pe teritoriul Europei există puține fabrici producătoare de hârtie, iar ele fac față cu greu cererii, reușind să asigure aproximativ 40% din cererea de pe continent. Situația nu este diferită nici în România, unde singura fabrică de hârtie – Fabrica Letea Bacău, în trecut considerată cea mai mare fabrică de hârtie din estul Europei – a fost închisă iar ultimele sale active (clădiri, terenuri, mașini) au fost vândute încă din 2018. Criza a declanșat scumpirea hârtiei de ziar de la 520 de euro pe tonă în lunile august-septembrie 2021 la 750 de euro în prezent, iar unele tipografii estimează că prețul tonei de hârtie va atinge pragul de 800 de euro în prima lună a anului 2022. Totuși, deși industria de print ar putea trece peste aceste scumpiri, adevărata problemă e aceea că hârtia este disponibilă în cantități tot mai mici.
O cauză a acestui fenomen este și criza containerelor declanșată în principal de către China, care în 2020 era cel mai mare exportator de hârtie din lume, controlând 13,3% din exporturile globale. Începând cu a doua jumătate a anului 2020, presiunea pe capacitățile de transport ale Chinei a crescut provocând ceea ce a fost numită „criza containerelor” – prețul mediu al transportării unui container de 24 de tone a crescut de la 2 500 de euro la 19 500 de euro. Din nou, dincolo de costuri, mai periculoasă pentru mediul economic este incertitudinea – comenzile nu mai au termene de livrare estimabile, iar produsele, indiferent de natura lor, pot ajunge cu mari întârzieri. În contextul acesta toată presiunea a căzut pe capacităţile de producţie din Europa, deja reduse anterior când nu s-au putut adapta la concurenţa chineză. În prezent, piața de profil nu mai are certitudinea datei de livrare a materiei prime comandate din China, lucru cu atât mai îngrijorător cu cât exporturile de produse tipografice din China către Uniunea Europeană au crescut de patru ori în perioada 2010-2020.
Când au apărut problemele cu furnizorii de hârtie din China, companiile consumatoare de hârtie s-au îndreptat către fabricile din Europa – însă acestea nu pot face față cererii uriașe, ci pot asigura maxim 40% din cererea de hârtie existentă pe piața europeană. Situația s-a înrăutățit odată cu închiderea unor mari fabrici din Europa, după ce s-au luptat ani de zile să supraviețuiască trendului trecerii publicațiilor din mediul tipărit către mediul online. Această etapă a coincis cu ieftinirea hârtiei de ziar, totul pentru ca liniile de producție să își continue activitatea, însă strategia a dat greș deoarece antreprenorii au început tot mai mult să se reprofileze către zona producției de ambalaje, susținută de accelerarea trendului comerțului online în timpul pandemiei.
Situația în Europa este dramatică, cel puțin 10 fabrici de hârtie au fost închise sau convertite la producția de cartoane, mai ales în Norvegia și Germania. În iunie 2021, compania norvegiană producătoare de hârtie Norske Skog a anunțat închiderea fabricii Tasman din Noua Zeelandă, o unitate de producție cu o vechime de 66 ani pe piață. Tot în acest an, compania finlandeză UPM a anunțat vânzarea fabricii producătoare de hârtie de ziar din Shotton, Țara Galilor, către un producător turc de ambalaje și materii prime din carton. Nu a fost ocolită nici Rusia, unde JCS Volga și-a redus producția de hârtie pentru ziare de la 70% la 50% din totalul hârtiei produse. Tipografiile din România și o bună parte a editurilor din Europa Centrală și de Sud-Est și-au pierdut unul dintre principalii furnizori de hârtie pentru ziare și reviste după ce fabrica Vipap Videm din Slovenia și-a suspendat activitatea în vara acestui an. Fabrica a întâmpinat o problemă tehnică iar acționarii nu au aprobat planul de restructurare, considerându-l prea costisitor. În prezent, proprietarii fabricii au închis afacerea și sunt în căutarea unui cumpărător. Vipap Videm era singura fabrică din Europa care oferea prețuri competitive pentru presa tipărită din Europa de Est, în condițiile în care companiile producătoare de hârtie din nordul Europei fie au prețuri prea mari, fie își rezervă producția pentru clienții tradiționali. În acest context delicat, editurile și tipografiile s-au reorientat către furnizorii estici – Belarus și Rusia. După ce Belarusul a fost exclus în urma aplicării sancțiunilor UE adoptate ca răspuns la fraudarea alegerilor prezidențiale din august 2020, Rusia face și ea față cu greu cererilor uriașe de materie primă din ultimele luni – iar o țară mică precum România nu reprezintă o prioritate.
