Avocat Dr. Constantin Neacșu –
Baroul București
Tel.: 0744244852
Serviciile primite de la furnizori constituie un subiect care sporește incertitudinea legată de aplicarea în practică a unei legislații extrem de schimbătoare. Pentru astfel de servicii, documentația care le însoțește este foarte importantă în cazul unui control din partea autorităților fiscale. În funcție de actele întocmite de firmă, inspectorii permit deductibilitatea, integrală sau parțială, a cheltuielilor ocazionate de achiziția acelor servicii. Dacă documentația este necorespunzătoare (lipsește, este greșit întocmită ori incompletă), angajații Fiscului veniți în control pot decide chiar că acele cheltuieli sunt nedeductibile în totalitate.
Cele mai dese greșeli constatate sunt următoarele:
1. Nu există o documentație privind prestarea serviciilor, iar în acest caz autoritățile consideră cheltuiala nedeductibilă. Soluția constă în realizarea contractelor și rapoartelor de activitate în care să se prezinte detaliat serviciile prestate, obiectivele atinse, fișe privind timpul alocat activităților prestate. Acțiunile întreprinse de către furnizor nu trebuie să fie generale, ci trebuie să fie cât mai detaliate.
2. Nu se facturează sumele trecute în contracte, iar inspectorii consideră cheltuială deductibilă doar sumele trecute în contract. Soluția ar putea fi aceea de a se încheia acte adiționale care vor ajusta prețul din contract.
Cheltuielile deductibile prevăzute în lege sunt următoarele:
– cheltuielile efectuate în scopul desfăşurării activităţii economice;
– cheltuieli reglementate prin acte normative în vigoare (taxe de înscriere, cotizaţii şi contribuţii datorate către organizaţiile patronale şi organizaţiile sindicale);
– cheltuielile cu salariile şi cele asimilate salariilor.
Cheltuielile deductibile limitat, potrivit legii, cuprind printre altele:
– cheltuieli de protocol;
– ajutoare de înmormântare, ajutoare pentru bolile grave şi incurabile, ajutoare pentru naştere, ajutoare pentru proteze, ajutoare pentru pierderi produse în gospodăriile proprii, ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de plasament;
– cheltuielile pentru funcţionarea corespunzătoare a unor unităţi aflate în administrarea contribuabililor (creşe, grădiniţe, şcoli, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamilişti şi altele asemenea).
Orice contribuabil care optează pentru a considera deductibile anumite cheltuieli trebuie să demonstreze că acestea sunt „efectuate în scopul realizării de venituri impozabile”. Totodată, „nu sunt deductibile cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităţilor desfăşurate şi pentru care nu sunt încheiate contracte”.
Cu alte cuvinte, agentul economic are libertate deplină în a achiziţiona orice servicii consideră că sunt oportune la un moment dat, însă pentru că raportul juridic fiscal este un raport de drept public el se supune rigorilor reglementărilor citate şi, ca urmare, fiscul are dreptul de a aprecia dacă o anumită cheltuială este deductibilă sau nu.
Înalta Curte, în Decizia nr. 974/2014, reţine că potrivit Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal: “pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
– serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuţie, precizarea serviciilor prestate, precum şi tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de această natură să se facă pe întreaga durata de desfăşurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului; prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin: situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale corespunzătoare;
– contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităţilor desfăşurate”.
De obicei, primele verificări pe care le face Fiscul în cazul serviciilor achiziționate de la furnizori se referă la scopul desfășurării activității, existența documentelor justificative și dacă furnizorii sunt activi sau au cod valid de TVA.
