Jaful s-a petrecut în orașul Feltham din Marea Britanie, acolo unde poliția le-a explicat cu câteva zile în urmă jurnaliștilor de la The Guardian firul evenimentelor. Totul a început atunci când Daniel David și Victor Opariuc au ajuns cu mașina în apropierea unui depozit vamal al Frontier Forwarding din Feltham. Cei doi au tăiat o gaură în gard după care au mers către partea laterală a depozitului unde s-au cățărat până pe acoperiș, apoi au tăiat o fereastră și au pătruns în interiorul clădirii cu ajutorul rafturilor înalte. Alarmele antiefracție nu s-au declanșat deoarece bărbații evitaseră cu mare grijă senzorii de mișcare plasați pe uși. Potrivit jurnaliștilor britanici, bărbații nu s-au grăbit deoarece aveau mai multe iscoade postate strategic în jurul zonei industriale. Le-a luat aproximativ 5 ore pentru a rupe lacătele cutiilor depozitare și pentru a așeza obiectele în 16 valize luate din același depozit. Românii au ieșit apoi cu bunurile de valoare în același mod în care intraseră.
A doua parte a poveștii îl implică pe dealerul de cărți și manuscrise vechi, Alessandro Meda Riquier. Acesta a fost sunat de către compania care trebuia să îi transporte 52 de cărți către un important târg din SUA. Riquier, pe atunci aflat în locuința sa din Italia, a fost doar unul dintre cei 3 comercianți de cărți ale căror bunuri au fost furate. Românii au reușit să fure 240 de cărți și manuscrise, inclusiv lucrări ale unor giganți precum Isaac Newton, Galileo, Leonardo da Vinci şi pictorul spaniol Francisco de Goya. La aflarea veștii, Riquier a contactat Antiquarian Booksellers Association, asociație destinată comercianților de cărți rare din Marea Britanie și le-a oferit informații despre cărțile furate. El a declarat jurnaliștilor de la The Guardian: „Nu este o chestiune de bani. Articolele furate nu erau lucruri pe care să le poţi cumpăra chiar de la colțul străzii”.
Potrivit publicației britanice, hoții de cărți se încadrează fie în tiparul custozilor necinstiți care profită de accesul privilegiat în diverse instituții, fie în tiparul celor care exprimă un interes academic vis-a-vis de textele pe care le fură. „Jaful de la Feltham a fost diferit. Mai mulţi experţi mi-au spus că nu-şi pot aminti o crimă similară, în care sute de cărţi să fie furate cu îndrăzneală într-o spargere extrem de specializată. Au făcut-o cu un anumit grad de fineţe. O modalitate mai puţin sofisticată ar fi doar de a deschide o uşă. Dar, evident, ar declanşa alarme. Intrarea prin tavan, deşi destul de periculoasă, era cel mai sigur mod de a nu fi detectaţi”, a declarat ofițerul David Ward, potrivit adevărul.ro. Alături de colegi, Ward a fost nevoit să urmărească 50 de ore de înregistrări video de supraveghere, ceea ce a dus la identificarea a două mașini folosite la spargere. În acel moment, potrivit polițistului britanic, „a devenit evident că oamenii pe care îi căutam erau cetăţeni români. Dar ei nu apăreau în registrele noastre privind infractorii”.
Aici a început colaborarea dintre poliția română și cea britanică – polițiștii români aveau informații care legau jaful de o bandă de crimă organizată ce opera în general în România. A fost deschisă o anchetă comună. Lunile următoare au scos la suprafață informații cu privire la o serie de spargeri similare, operate la alte depozite comerciale de pe teritoriul Marii Britanii. În urma dezvăluirii magnitudinii jafurilor, cazul a fost preluat de către poliția metropolitană condusă de detectivul Andy Durham, iar ofițerul David Ward i s-a alăturat. Obiectivele principale au fost prevenirea altor asemenea infracțiuni și recuperarea cărților, care implica răspunsul la întrebarea: de ce o bandă de crimă organizată ar alege să fure cărți rare?
Dick Ellis, fostul şef al departamentului din cadrul Scotland Yard care se ocupă de investigarea furturilor de bunuri de artă și de cult, cu 30 de ani de experiență în anchete de acest tip, a declarat: „A fost o spargere bine executată. Jos pălăria”. Ellis a mai precizat jurnaliștilor britanici că rata de recuperare pentru operele de artă furate este mai mică de 5%, dar și că furtul de cărți a suferit o evoluție în ultimele două decenii: „Înainte, furtul de manuscrise şi cărţi rare era neobişnuit şi deseori comis de oameni care aveau acces la acestea. Însă oamenii şi-au dat seama că acestea erau o ţintă relativ uşoară”. În plus, nimeni nu știe cum plănuia banda de români să vândă obiectele furate, dat fiind că arta pe piața neagră este vândută în general la doar 10% din valoarea sa de piață deschisă.
Începând cu data de 25 iunie 2019 poliția română, cea italiană și cea britanică au mobilizat 300 de ofițeri care au făcut percheziții la 45 de adrese din cele trei țări. Poliția britanică a început perchezițiile la ora 4 dimineața, iar la finalul operațiunii au fost identificați 15 bărbați care au fost plasați în custodia poliției. Deși la una dintre proprietăți a fost identificată o cutie asemănătoare celor din Feltham, cărțile nu au fost găsite. În săptămânile următoare au fost reținuți alți trei membri ai bandei, iar în ianuarie 2020 a fost reținut la Torino unul dintre conducătorii grupării, Cristian Ungureanu – însă suspecții identificați până acum erau mereu cu mâinile goale. Dintre cei 13 bărbați acuzați de seria de spargeri, 12 și-au recunoscut vinovăția. Misterul a fost rezolvat de abia în luna septembrie 2020 când poliția română a percheziționat o casă din nord-estul țării, găsind în cele din urmă, într-o groapă de ciment sub podea, aproximativ 200 de pachete învelite individual.
Jaful secolului s-a soldat cu pedepse de peste 48 de ani de închisoare pentru cei 12 condamnați. Procesul a scos la iveală că banda a călătorit cu avionul din România în Marea Britanie urmând ca bunurile să fie scoase din țară de către diferite persoane. Misterul a fost rezolvat mai ales datorită dovezilor ADN identificate pe o bară din metal, o doză și o sticlă cu lapte pe jumătate consumată. Eurojust, agenția UE pentru cooperare polițienească transfrontalieră, a sugerat că arestarea şi colaborarea lui Cristian Ungureanu au fost decisive pentru succesul acestei operaţiuni. Solicitată să confirme acest aspect, poliţia britanică a declarat: „Nu vom confirma şi nici nu vom nega dacă vreun inculpat a asistat poliţia cu ancheta”. O altă necunoscută rămâne și concursul de împrejurări care a condus la comiterea jafului exact în weekendul în care cărțile și manuscrisele erau păstrate în acel depozit. Ofițerii de poliție au încercat fără succes să găsească o legătură cu o persoană din interior. În plus, dacă banda voia să vândă unui singur cumpărător toate cărțile, acea tranzacție nu s-a mai întâmplat. Dick Ellis sugerează că banda a acționat pe baza unui pont despre locația cărților, însă nu a luat niciodată în considerare cum le va vinde.
Povestea jafului secolului se încheie în dimineața zilei de 19 octombrie, când Alessandro Meda Riquier s-a prezentat la Biblioteca Națională a României unde erau prezenți și detectivii britanici, omologii lor din România, precum și alți doi dealeri păgubiți. Cei trei comercianți au petrecut două zile catalogând și evaluând starea cărților, dintre cele 240 furate lipsind 4, iar 3 fiind deteriorate.
