Cercetătorii au ales să folosească PET-uri deoarece moleculele acestui polimer conțin proporția ideală de atomi de carbon, oxigen și hidrogen, asemănându-se compoziției chimice a exoplanetelor gigantice. Majoritatea exoplanetelor descoperite până în prezent sunt planete aflate la distanțe extrem de mici de stelele în jurul cărora gravitează și sunt numite de către oamenii de știință „giganți gazoși” sau „Jupiteri fierbinți” deoarece atmosfera lor este încălzită la temperaturi de până la 727-1027 de grade Celsius. Astfel de condiții neobișnuite dau naștere unor fenomene și realități insolite precum lumi cu nori de plumb și sticlă, al căror aer este compus din metale și roci vaporizate. Astfel de planete stranii fac posibilă – în straturile superioare ale atmosferei lor – ploaia cu diamante, safire, rubine și alte pietre prețioase.
Profesorul Dominik Kraus, reprezentant al Universității din Rostock (Germania) și colegii săi au reușit pentru prima dată reproducerea fenomenului în cadrul experimentelor cu laserul cu raxe X – LCLS – un puternic accelerator de particule. Reproducerea proceselor din straturile superioare și inferioare ale exoplanetelor se realizează prin expunerea pe termen scurt a unor mostre de hidrocarburi și combinații de alte molecule la raze X foarte puternice, care încălzesc aceste acumulări de materie la o temperatură de 6 mii de grade Celsius și le comprimă la aproximativ un milion de atmosfere.
Recent, fizicienii au descoperit că polietilen tereftalatul (PET) – plasticul folosit la fabricarea sticlelor și a veselei de unică folosință – este ideal deoarece conține și oxigen, pe lângă carbon și hidrogen. Oxigenul este prezent în atmosfera exoplanetelor sub formă de apă și alți compuși. Experimentele au arătat că iradierea particulelor PET cu laserul LCLS le transformă în nanodiamante și conduce la formarea așa-numitei „ape superionice”, o formă de umiditate care este un conductor electric neobișnuit de bun. Apa superionică se acumulează în interiorul „Jupiterilor fierbinți”, ceea ce în teorie explică de ce exoplanetele au un câmp magnetic neobișnuit de puternic.
