Context
Ca urmare a sfarsitului Primului Razboi Mondial si al Revolutiei Bolsevice din Rusia, in mai multe tari din Europa au avut loc revolte comuniste. In jur de 700 000 de romani, militari si civili, fusesera omorati in timpul razboiului.
In plus, conditiile de munca in randul populatiei urbane erau precare la acea vreme: lucrau si copii de pana la sase ani iar zilele de lucru se incadrau intre 12 si 16 ore pe zi. Protestele anterioare din timpul Primului Razboi Mondial fusesera suprimate violent deoarece guvernul actiona cu puteri sporite conferite de starea de urgenta. Gruparile de stanga au inceput sa se faca din ce in ce mai vizibile, iar tipografii imprimau multe materiale de stanga.
Atunci cand Ferdinand I s-a intors din exil la 1/14 decembrie 1918, 6 000 de muncitori feroviari au intrat in greva la Bucuresti. Pe 3 decembrie/16 decembrie, 5 000 de functionari publici au intrat la randul lor in greva.
Evenimente
Pe 6/19 decembrie 1918, tipografii din orasul Bucuresti intrasera in greva, cerand salarii mai mari, o zi de munca de 8 ore si recunoasterea sindicatului lor. In timpul acestei greve, protestatarii au anuntat un al doilea protest in vinerea urmatoare. Astfel, pe 13/26 decembrie, cei aproape 600 de muncitori tipografi din capitala au incetat lucrul, indreptandu-se spre Ministerul Industriei si Comertului, alaturi de reprezentantii desemnati de ei sa le revendice drepturile. Cu acestia s-au solidarizat si muncitori de la alte fabrici din Bucuresti. Protestatarii au defilat pe Calea Victoriei, langa Palatul Regal, iar manifestatia urma sa aiba loc in fata Teatrului National, situat la acea vreme pe Calea Victoriei.
Ajunsi in Piata Teatrului, manifestantii au fost intampinati cu focuri de arma de fortele de ordine, dupa ce, in prealabil, seful garnizoanei Bucuresti, Nicolae Margineanu, telefonase primului ministru Ion I.C. Bratianu, cerandu-i autorizatia de a interveni impotriva demonstrantilor. Un oficial militar a remarcat ca, la acea vreme, astfel de trageri erau impotriva reglementarilor impuse armatei, care impuneau ca un procuror militar sa fie prezent pentru a le aproba si ca indrumarile indicau ca mai intai trebuiau sa fie trase focuri de avertizare. Manifestatia s-a soldat cu victime, morti si raniti, sute de manifestanti fiind arestati si schingiuiti.
Urmari si bilantul celor decedati
Initial, guvernul a raportat un numar scazut de morti, cu cifre variind de la 6 la 16 grevisti ucisi, dar in timpul regimului comunist, presa oficiala a afirmat ca 87 sau 102 de oameni ar fi fost ucisi. Organizatorul socialist I. C. Frimu s-a numarat printre cei raniti de ofiterii militari si a murit din cauza ranilor sale cateva saptamani mai tarziu. Alte personalitati marcante care au fost arestate la mars au fost Alecu Constantinescu si Alexandru Bogdan. Constantin Titel Petrescu si N. D. Cocea au fost unii dintre avocatii care i-au aparat pe cei arestati.
Personalitati de seama ale vietii culturale, artistice si politice (Ion Slavici, Nicolae Tonitza, Gala Galaction) au condamnat cu asprime actul represiv al guvernului.
Eforturile celor care si-au cerut drepturile nu au ramas fara rezultat. Astfel, breasla tipografilor a fost prima din Romania care a reusit sa incheie un contract colectiv unitar, la nivel de ramura, pe o durata de un an si jumatate, la data de 22 decembrie 1921.
Prin contractul colectiv erau reglementate conditiile de munca, timpul de lucru, concediile, zilele de sarbatoare platite de patroni, plata orelor suplimentare, numarul ucenicilor, dreptul de a alege delegati (barbati de incredere), care sa vegheze la indeplinirea contractului colectiv.
Memoria
In timpul regimului comunist, ziua de 13 decembrie a devenit zi de sarbatoare, cunoscuta ca „Ziua Tipografilor”.
I. C. Frimu a fost reinhumat in Parcul Libertatii (astazi Parcul Carol), alaturi de alte personalitati iar la locul protestului au fost construite o statuie comemorativa si o placa. Dupa caderea regimului comunist, Frimu a fost reinhumat din nou in Cimitirul Sfanta Vineri, mormantul sau fiind marcat cu un stalp rosu.
Una dintre strazile pe care au defilat protestatarii, strada Ion Campineanu, a primit numele de Strada 13 Decembrie 1918, dar a revenit la denumirea de strada Ion Campineanu dupa caderea Republicii Socialiste Romania.
In prezent, in fiecare an, la 13 decembrie, in Romania este sarbatorita Ziua Tipografilor, care a fost reglementata, pentru prima data prin Hotararea nr. 2733/1968 privind instituirea Zilei tipografilor din Republica Socialista Romania, aparuta in Buletinul oficial al RSR nr. 157 din 11 decembrie 1968.
