In 1453, folosind sistemul de imprimare cu caractere mobile pe care l-a inventat, Gutenberg a tiparit prima Biblie cu 42 de randuri (din versiunea latina Vulgata) pe hartia produsa de fabricile de hartie ale fratilor Galliziani. I-au trebuit trei ani sa produca 180 de exemplare, in vreme ce, in aceeasi perioada, un calugar copist al vremii putea sa realizeze doar unul singur. Astfel, incepand cu o productie confidentiala de 30.000 de manuscrise pe an in Europa, cartea a cunoscut o expansiune vertiginoasa in secolele care au urmat secolului al XV-lea – mai exact, 200 de milioane in al XVI-lea, 550 de milioane in al XVII-lea si un miliard in al XVIII-lea! Rezervate elitelor aristocratice, institutiilor religioase si universitatilor, cartile au jucat un rol deosebit de important in formarea si edificarea moralitatii religioase, indispensabile pentru educarea generatiilor. In acele timpuri, o carte era foarte scumpa, in vreme ce o biblioteca intreaga (cea din proprietatea cardinalului Mazarin de la Hôtel du Luxembourg fiind cea mai faimoasa) era doar apanajul barbatilor puternici si renumiti.
La inceputul secolului al XIX-lea, un nou gen literar, romanul, a popularizat cartea ca suport pentru literatura accesibil pentru noua clasa sociala aparuta, burghezia. Editura Charpentier a inventat formatul de buzunar, „in-18”, ceea ce permitea ca romanul sa fie produs intr-un singur volum in loc de trei, la acea vreme pretul sau scazand de la 7,5 la 3,5 franci. Incepand de atunci, cartile au devenit populare si au preluat un rol social in societatea europeana. Romancieri cum ar fi Balzac, Eugène Sue si Émile Zola au fost la fel de mult observatori ai vremurilor lor pe cat au fost actori pe scena politica, dezvaluind in scris realitatile sociale ale din randurile contemporanilor lor.
Honoré de Balzac
(1799-1850)
Raspandirea scolii primare si a alfabetizarii in randul populatiei a facut din carti un obiect cotidian. Marile edituri franceze – Hachette, Goncourt, Flammarion, Grasset etc. – s-au impus intr-un mediu extrem de competitiv si au cautat constant sa-si optimizeze costurile de productie. Pana la sfarsitul secolului XX, hartia a fost suportul pentru text si a constituit principalul cost al productiei de carte.
In timpurile noastre, digitalizarea textului si distribuirea cartilor via internet au revolutionat ciclul inaugurat de Gutenberg. Odata cu digitalizarea, principalul interes al managerilor de edituri a devenit reducerea costurilor de publicare. Acestia au vazut in noua tehnologie speranta de a vedea suportul de hartie disparand in favoarea tabletelor sau e-readerelor si au crezut ca astfel nu se vor mai confrunta cu cheltuieli semnificative pentru refacerea stocului de carti.
Ei bine, in realitate lucrurile nu au stat astfel. Hartia s-a dovedit a fi un substrat atemporal. Astfel, cartile pe substrat de hartie au rezistat bine noii tendinte. Drept dovada, 90% din veniturile editurilor de astazi provin din publicatiile pe suport hartie, ceea ce reprezinta vanzari de 3 miliarde de euro in Franta si o productie de 110.000 de titluri, dintre care 40.000 sunt titluri noi. De asemenea, au fost produse 554 de milioane de carti, dintre care 273 de milioane sunt reeditari. Odata cu introducerea presei digitale incepand din anul 2000, digitalizarea cartilor a dus la reduceri semnificative de costuri tocmai pentru aceste 273 de milioane de carti reeditate.
Noile tipografii, cum ar fi CPI in Franta, au reusit sa ocupe un loc semnificativ pe piata cartilor. Iar conceptul de print-on-demand (imprimare la cerere) le-a permis unor autori sa-si publice productia literara la costuri reduse. Cu siguranta, aceasta rezilienta este legata de confortul lecturii pe care il ofera hartia, dar si de insusi simbolismul cumpararii unei carti si pastrarii ei in biblioteca de acasa. Nu judecam oare calitatea gazdei noastre dupa ceea putem vedea in biblioteca sa?
Asadar, activitatea digitala reprezinta noi vanzari pentru edituri, avand ca obiectiv principal operele literare pentru care nu exista restrictii de drepturi de autor, dar mai ales productia academica, ce reprezinta 68% din veniturile obtinute din publicatiile digitale. Acest lucru se datoreaza faptului ca internetul si-a avut originile in lumea universitara care dorea sa-si conecteze calculatoarele in retea pentru a-si impartasi cercetarile facute de echipele de cercetatori din intreaga lume. Deci obiectivul principal al retelei era sa partajeze rezultatele muncii oamenilor, nu sa capteze informatii despre corespondent si sa le transforme in date care ulterior sa fie comercializate. In mod instinctiv, percepem maretia dar si pericolele retelelor sociale, si ca atare simtim nevoia de a pastra hartia ca mijloc de protectie pentru producerea de informatii.
Pe scurt, desi procentul de hartie destinata imprimarii s-a redus semnificativ in ultimii douazeci de ani – de la 55% in 2005 pana la 35% in 2018 dintre cele 10 milioane de tone de hartie si carton fabricate in Franta – putem spune ca acest suport este remarcabil de rezilient. Utilizarea masiva a cartilor pe suport de hartie, corespunzatoare societatii de consum a secolului XX, a fost inlocuita cu utilizarea rationala si calificata, atat pentru accederea la informatii verificate, cat si pentru accesul confortabil la opere intelectuale.
