EUDR: clasificarea produselor determina obligatiile
Regulamentul european privind defrisarile (EUDR) urmeaza sa fie aplicat de la sfarsitul lunii decembrie 2026. In urma negocierilor si a modificarilor aduse regulamentului, anumite categorii de produse tiparite au fost excluse de la aplicarea acestuia. Nu toate produsele imprimate sunt insa exceptate, iar clasificarea vamala este esentiala.
Produsele incadrate la codul HS 48 – articole din hartie si carton – raman vizate. Categoria include etichete, pungi din hartie, caiete, agende, bibliorafturi si ambalaje tiparite din carton. In schimb, cartile, revistele, ziarele, brosurile, pliantele, cataloagele si calendarele, incadrate la HS 49, au fost scoase din sfera de aplicare a regulamentului.
Obligatiile fiecarei companii sunt stabilite in functie de activitatea desfasurata si de pozitia sa in lantul de aprovizionare. Cele mai stricte cerinte se aplica tipografiilor care importa direct hartie sau carton din afara Uniunii Europene. Acestea trebuie sa verifice si sa documenteze provenienta materiilor prime, inclusiv sa identifice localizarea geografica a terenurilor de pe care a fost recoltat lemnul folosit la fabricarea hartiei sau cartonului.
Tipografiile care produc articole HS 49 nu au obligatii suplimentare in temeiul EUDR. Pentru producatorii de articole HS 48, printre cerinte se numara inregistrarea in Sistemul de Informatii EUDR, daca firma nu este IMM, pastrarea datelor despre furnizori si clienti, arhivarea numerelor de referinta primite de la furnizori si informarea autoritatii competente in cazul unor suspiciuni fundamentate de nerespectare a regulamentului. In Romania, autoritatea indicata in prezentare este Garda Forestiera Nationala.
Dna Laetitia Reynaud
PPWR: cerinte noi pentru ambalaje si utilizatorii acestora
Regulamentul privind ambalajele si deseurile de ambalaje (PPWR) se aplica deja incepand din 12 august 2026, insa multe cerinte vor intra in vigoare etapizat. Sunt incluse toate materialele – hartie, carton, plastic, sticla si metal – ambalajele de vanzare, cele pentru comert electronic si cele de transport, atat in relatiile B2C, cat si B2B. Regulamentul vizeaza si ambalajele importate, inclusiv pe cele care insotesc produsele aduse pe piata UE.
Dna Reynaud a insistat asupra delimitarii responsabilitatilor. De regula, proprietarul marcii este producatorul ambalajului si raspunde de proiectarea ecologica, etichetare si declaratia de conformitate. Tipografia este furnizor si trebuie sa puna la dispozitie documentatia tehnica, nu sa semneze declaratia in locul clientului. Exista o exceptie cand clientul este o microintreprindere din acelasi stat membru: in conditiile regulamentului, furnizorul poate deveni producator.
Cerintele de proiectare ecologica vizeaza limitarea substantelor periculoase, a metalelor grele si a substantelor per- si polifluoroalchilate (PFAS) in ambalajele destinate contactului cu alimentele. Ambalajele trebuie sa poarte un cod de identificare a tipului, numarul lotului sau numarul de serie, precum si denumirea si datele de contact ale producatorului. In anii urmatori vor fi introduse cerinte privind continutul reciclat, reciclabilitatea, compostabilitatea, reducerea greutatii si volumului, etichetarea armonizata si restrictii pentru anumite ambalaje din plastic de unica folosinta.
Utilizatorii ambalajelor au la randul lor anumite obligatii. Incepand din 2030, spatiul gol din ambalajele grupate, de transport si de comert electronic nu va putea depasi 50%, fiind incluse in calcul si materialele de umplere. Tot incepand din 2030, 40% din ambalajele de transport sau de vanzare ar trebui sa fie reutilizabile, procentul urmand sa ajunga la 70% in 2040. Pentru ambalajele de transport folosite intre sedii si in relatiile B2B din acelasi stat membru, tinta este de 100%. Dna Reynaud a precizat ca ambalajele din carton au fost exceptate de la aceasta cerinta.
Responsabilitatea extinsa a producatorului (EPR) presupune inregistrarea in schemele nationale, raportarea volumelor de ambalaje introduse pe piata si plata contributiilor. In cazul ambalajelor pentru produse destinate vanzarii (B2C), tipografiile pot avea obligatii EPR atunci cand isi ambaleaza propriile produse si le comercializeaza, fie direct, fie prin intermediul magazinelor online, pe piata nationala sau in alte state membre ale UE. Pentru ambalajele de transport, obligatiile pot reveni companiei daca isi imprima marca pe acestea sau daca importa ambalaje ori produse ambalate din alt stat membru.
Dna Laetitia Reynaud
EmpCo: afirmatiile privind impactul asupra mediului trebuie sustinute cu dovezi
Directiva EmpCo (Empowering Consumers in the Green Transition / Consolidarea drepturilor consumatorilor in tranzitia catre o economie verde), aplicabila incepand de la sfarsitul lunii septembrie 2026, stabileste reguli privind modul in care companiile pot prezenta produsele ca fiind ecologice sau prietenoase cu mediul si conditiile in care pot utiliza etichete si certificari de mediu. Potrivit prezentarii, Romania a transpus directiva prin OUG nr. 18 din 19 martie 2026. Desi regulile vizeaza in principal relatia B2C, dna Reynaud a recomandat atentie si in B2B, mai ales cand tipografiile realizeaza materiale publicitare pentru clienti.
Afirmatiile privind impactul asupra mediului trebuie sa fie clare, sa nu induca in eroare si sa fie sustinute prin dovezi disponibile pe acelasi suport pe care apare afirmatia. Nu este suficient ca o reclama sa trimita printr-un asterisc la explicatii aflate pe site-ul companiei. Formulari generale precum „ambalaj verde”, „hartie sustenabila” sau „tipar cu eficienta energetica ridicata” nu sunt acceptabile fara justificari precise. O companie nu poate declara un produs „neutru climatic” daca se bazeaza pe compensarea emisiilor prin achizitia de credite de carbon. Angajamentele privind performanta ecologica viitoare trebuie sa fie concrete si verificabile, iar o caracteristica a unei componente nu poate fi extinsa asupra intregului produs.
Sunt acceptabile afirmatii precise, precum „ambalaj fabricat din fibre de hartie reciclate in proportie de 80%”, daca pot fi demonstrate. Eticheta ecologica a UE si etichetele publice nationale sunt recunoscute; alte etichete trebuie sa se bazeze pe certificare independenta si criterii publice. Dna Reynaud a mentionat scheme precum FSC – Forest Stewardship Council – Consiliul pentru Administrarea Responsabila a Padurilor si PEFC – Programme for the Endorsement of Forest Certification – Programul pentru Recunoasterea Sistemelor de Certificare Forestiera.
In perspectiva: pasaportul digital al produsului
In incheiere, Laetitia Reynaud a indicat o posibila etapa viitoare: pasaportul digital al produsului (DPP – Digital Product Passport). Printr-un cod QR sau un instrument similar, acesta ar urma sa ofere informatii despre compozitie, performanta de mediu, reciclabilitate si tratarea la sfarsitul ciclului de viata. Cerinta se aplica deja unor categorii precum bateriile si textilele, iar in jurul anului 2030 ar putea fi extinsa si la alte produse, inclusiv la cele tiparite.
Mesajul prezentarii a fost pragmatic: reglementarile nu afecteaza toate tipografiile in acelasi fel. Obligatiile depind de tipul produselor, de rolul companiei in lantul de aprovizionare si de pietele pe care aceasta opereaza. Identificarea corecta a responsabilitatilor si pregatirea documentatiei devin esentiale pentru companiile din industria grafica.
