Studiul oferă noi informații în contextul viitoarei revizuiri a Directivei europene privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWD). Reciclarea chimică – în acest caz, reciclarea termochimică sau piroliza – este o tehnică utilizată pentru a transforma deșeurile din plastic în energie sub formă de combustibili solizi, lichizi și gazoși. Reciclarea chimică este considerată de anumiți experți drept crucială în vederea implementării unei economii circulare pentru materialele plastice greu de reciclat, în condițiile în care ratele globale de reciclare a materialelor plastice sunt încă extrem de scăzute. Cu toate acestea, Lauriane Veillard, directorul departamentului de politici în domeniul reciclării chimice și al transformării plasticului în combustibil din cadrul ZWE, susține că revizuirea PPWD ar trebui să servească drept pârghie pentru a alinia sectorul ambalajelor la angajamentele europene de limitare a încălzirii globale la 1,5°C. Potrivit reprezentantei ZWE, impactul climatic al căilor de gestionare a deșeurilor ar trebui să fie luat în considerare la stabilirea obiectivelor.
Solicitat de ZWE și de alianța Rethink Plastic, studiul a arătat că emisiile de GES rezultate în urma procesului de piroliză sunt de nouă ori mai mari decât cele rezultate din reciclarea mecanică – în toate scenariile luate în considerare, peste 75% dintre emisiile de gaze cu efect de seră sunt atribuite reciclării chimice. În plus, plasticul pierde peste jumătate din conținutul de carbon în cadrul procesului de piroliză și trebuie să fie înlocuit cu plastic nou. Potrivit studiului, reciclarea mecanică trebuie să fie prioritară față de piroliză ori de câte ori este posibil – trecerea a 30% din producția atribuită reciclării chimice la reciclarea mecanică ar reduce emisiile de GES cu 31%.
Lauriane Veillard a oferit mai multe informații: „Dacă vrem cu adevărat să ajungem la o economie cu emisii nete zero, reciclarea mecanică trebuie să fie preferată în detrimentul pirolizei. Totuși, acest lucru nu poate fi realizat decât dacă se introduc garanții legislative ca parte a revizuirii PPWD pentru a prioritiza procesele mecanice de reciclare a deșeurilor de ambalaje, completate cu obiective ambițioase de prevenire și reutilizare. Reciclarea mecanică este deja în uz și este un proces bine cunoscut, având posibilitatea de a se extinde mai ușor pentru a satisface eficient cererea de material reciclat. Nu ar trebui să folosim piroliza drept scuză pentru a menține status quo-ul, mai ales pentru că este un proces foarte ineficient. În conformitate cu raportul nostru, piroliza ar trebui să fie folosită pe materialele plastice degradate și contaminate, ca ultimă soluție”.
Potrivit ZWE, furnizorii de ambalaje pot contribui la îmbunătățirea ratelor de reciclare mecanică prin diferite măsuri, precum proiectarea pentru reciclare mecanică prin dezvoltarea de ambalaje monomateriale, a unor formate mai simple și prin eliminarea substanțelor periculoase. Totodată este necesară implementarea unui program imediat de eliminare a produselor din plastic greu de reciclat. În caz contrar, proprietarii de branduri și convertorii trebuie să investească în cercetare și dezvoltare pentru a rezolva problema pe care o creează în fiecare zi. În prezent, ponderea incinerării plasticelor ca parte a producției de energie provenită din deșeuri este mai mare decât cea a reciclării lor. CE a confirmat recent că prin „reciclare” se înțelege orice operațiune de recuperare prin care deșeurile sunt reprelucrate în produse, materiale sau substanțe, fie în scopul inițial, fie în alte scopuri. Definiția nu include recuperarea și prelucrarea energiei. Reciclarea chimică se referă la recuperarea energiei și la reprocesarea materialelor pentru a fi utilizate drept combustibili. Ori de câte ori se întâmplă acest lucru, nu vorbim despre „reciclare”, ci despre „valorificarea” deșeurilor.
