Propunerea conține 58 de puncte referitoare la aditivii microplastici dintr-o gamă vastă de produse. Intenția generală a propunerii este de a crea o politică europeană armonizată privind eliminarea treptată a particulelor de plastic, care va evita apariția unor abordări naționale disparate – ceva care ar putea amenința piața unică.
În 2019 Agenția Europeană pentru Produse Chimice a estimat că în fiecare an sunt eliberate în mediu peste 42 000 de tone metrice de microplastice adăugate intenționat în diverse materiale.
Într-o declarație, Biroul European de Mediu a descris propunerea drept o „ușurare”, adăugând că „Este esențial ca acest proiect să devină cea mai puternică lege posibilă dacă vrem să oprim poluarea cu microplastice. Acum depinde de statele membre să-și asume această responsabilitate. Încă un an fără restricții asupra microplasticelor ar putea vedea niveluri de poluare echivalente cu 1,6 miliarde de sticle de plastic eliberate în mediu.“
În ciuda perspectivei Biroului European de Mediu, știința din jurul microplasticelor și a amenințării pe care acestea o reprezintă pentru sănătatea umană și a mediului este neclară. Propunerea de proiect face aluzie la „posibilitatea” de apariție a pericolului în urma poluării cu particule de plastic și observă neliniștea publică în creștere cu privire la acest potențial. Cu toate acestea, chimistul și omul de știință specializat în polimeri, dr. Chris DeArmitt – care conduce compania de consultanță Phantom Plastics din SUA – susține că declarațiile făcute în documentul Comisiei Europene sunt „ficțiune” și că nu există dovezi credibile pentru afirmația conform căreia microplasticul are un „efect devastator“.
Propunerea menționează, de asemenea, că fragmentele minuscule de polimeri naturali sau modificați chimic, care sunt insolubili în apă, se degradează foarte lent și pot fi ingerate cu ușurință de către organismele vii, ceea ce „naște îngrijorări cu privire la impactul lor general asupra mediului și potențial asupra sănătății umane.“
„Așadar există îngrijorarea că microplasticele nu se degradează și se vor acumula. De fapt știm că plasticele se degradează mai rapid decât majoritatea materialelor pe care le folosim și cu cât particulele sunt mai mici, cu atât se degradează mai rapid. Deci teama Uniunii Europene este nefondată“, declară DeArmitt.
Asociațiile industriale European Plastics Converters și Plastics Europe au formulat o declarație cu privire la propunerea de proiect, care ia notă de eforturile lor comune de a aborda poluarea cu microplastic rezultată din pierderea peleților prin Operațiunea Clean Sweep. „Luăm notă de propunerea publicată recent în vederea restricției microplasticelor utilizate intenționat și a obligației de raportare către Agenția Europeană pentru Produse Chimice în cazul utilizării industriale. Am anticipat propunerea Comisiei Europene de raportare anuală obligatorie a pierderilor de peleți, iar în conformitate cu angajamentul nostru față de producția durabilă și cu acțiunile continue împotriva pierderii de peleți, membrii Plastics Europe și EuPC au dezvoltat metodologii și tehnici pentru a estima aceste pierderi. În cadrul schemei de certificare a performanței Operațiunii Clean Sweep, care urmează să fie lansată în cursul acestui an, semnatarii își vor începe auditurile la începutul anului viitor, împreună cu obligațiile de raportare anuală a pierderilor estimate de peleți în mediu.“
Biroul European de Mediu și-a exprimat, de asemenea, rezervele cu privire la prevederile din propunerea Comisiei Europene, în special vis-à-vis de perioada de tranziție sugerată pentru interzicerea microplasticelor, care în multe cazuri este prea lungă. „Perioadele de tranziție în care companiile ar urma să se adapteze acestei legi noi ar fi extrem de lungi, conform propunerii de proiect – până la 12 ani pentru unele articole de machiaj. Acest lucru este inacceptabil. Cerințele de raportare pentru companiile care furnizează microplastice utilizate în amplasamentele industriale trebuie de asemenea să fie solide, ceea ce nu este cazul în proiectul de propunere“, subliniază Biroul.
Cu toate acestea, DeArmitt respinge din nou temeiul preocupării Biroului European de Mediu și necesitatea oricărei legislații în legătură cu acest subiect. Omul de știință citează mai multe studii recente care demonstrează că microplasticele nu dăunează, inclusiv cele din gazonul sintetic – materialul care conține cea mai mare cantitate de microplastice adăugate – ceea ce dezminte mitul confom căruia microplasticele cauzează cancer adolescenților. „Microparticulele sunt peste tot. Le numim praf. Materialele plastice reprezintă 0,03% din acest praf și s-au dovedit a fi inofensive. Restul prafului include 25% cuarț, dovedit că provoacă deseori cancer, dar și toxine precum metale grele, celule moarte ale pielii, bacterii, spori și multe altele. Chiar și praful de lemn este cunoscut că provoacă deseori cancer, dar nimeni nu pare să menționeze acest lucru“, declară DeArmitt.
Propunerea de proiect va fi dezbătută în cadrul Comitetului REACH pe 23 septembrie.
