Av. Dr. C-tin Neacşu
(tel. de contact: 0744-244 852)
In Romania, cadrul legal principal care reglementeaza aceste aspecte este reprezentat de Legea nr. 158/2008 privind publicitatea inselatoare si publicitatea comparativa, republicata, care transpune in legislatia nationala prevederile Directivei 2006/114/CE a Parlamentului European si a Consiliului.
Conform art. 3 din Legea nr. 158/2008, publicitatea inselatoare este orice forma de prezentare a unei activitati comerciale, a unui produs sau serviciu, care:
• induce sau este susceptibila sa induca in eroare persoanele carora li se adreseaza;
• afecteaza comportamentul economic al acestora;
• aduc prejudicii unui concurent.
In practica, aceasta include orice afirmatii nejustificate, exagerari fara baza faptica, comparatii nefondate cu alti operatori, sau folosirea unor termeni precum „cel mai bun”, „unic”, „cel mai ieftin” fara a putea dovedi realitatea acestor declaratii.
Obligatia de a proba exactitatea afirmatiilor publicitare
Un aspect esential al legii, prevazut la art. 6, este acela ca operatorul economic are obligatia de a putea proba exactitatea afirmatiilor, indicatiilor sau prezentarilor folosite in publicitate.
Aceasta obligatie revine in totalitate celui care initiaza campania publicitara, indiferent daca mesajul este difuzat prin intermediul unei agentii de marketing, pe site-ul propriu, in social media sau pe alte canale.
Astfel, atunci cand o firma foloseste in reclama expresii de tipul:
• „cel mai bun raport calitate-pret”,
• „produse certificate conform standardelor europene”,
• „lider de piata in domeniul X”,
ea trebuie sa detina documente si date concrete (studii de piata, certificari, teste, statistici independente) care sa dovedeasca adevarul acestor afirmatii.
In lipsa acestor dovezi, mesajul poate fi considerat inselator, chiar daca intentia nu a fost frauduloasa.
Rolul Ministerului Finantelor Publice – DGAS
Desi autoritatea principala in materia practicilor comerciale incorecte si a publicitatii inselatoare este, de regula, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC), Legea nr. 158/2008 prevede ca Ministerul Finantelor Publice (prin Directia Generala Ajutor de Stat, Practici Neloiale si Preturi Reglementate – DGAS) are atributii in monitorizarea si sanctionarea practicilor neloiale intre profesionisti, adica intre operatori economici.
Astfel, atunci cand o companie utilizeaza mesaje publicitare care pot afecta concurenta loiala — de exemplu, afirmatii nefondate care denigreaza indirect concurentii sau creeaza o imagine falsa de superioritate — DGAS poate solicita documentatia care probeaza exactitatea afirmatiilor publicitare.
Daca operatorul nu poate furniza aceste dovezi, DGAS poate constata existenta unei practici comerciale neloiale, iar in temeiul art. 13–14 din Legea 158/2008, poate dispune incetarea difuzarii reclamelor respective si aplicarea de sanctiuni contraventionale.
In plus, o investigatie declansata de DGAS poate conduce la verificari suplimentare privind respectarea legislatiei fiscale sau de concurenta, in functie de natura mesajelor publicitare folosite.
Recomandari pentru operatorii economici
Pentru a evita riscurile de sanctiuni sau conflicte cu autoritatile, este recomandat ca firmele:
1. Sa documenteze fiecare afirmatie publicitara – sa pastreze dovezi clare care pot demonstra veridicitatea mesajului;
2. Sa consulte un avocat sau departamentul juridic inainte de lansarea campaniilor;
3. Sa evite formularile absolute sau comparative („cel mai bun”, „numarul 1”, „cel mai ieftin”) daca nu pot fi sustinute prin dovezi solide;
4. Sa revizuiasca periodic materialele promotionale pentru a se asigura ca informatiile sunt actuale si corecte.
Legea nr. 158/2008 protejeaza atat consumatorii, cat si concurentii, asigurand un cadru corect de comunicare comerciala. Pentru orice operator economic, conformitatea in domeniul publicitatii nu este doar o obligatie legala, ci si o investitie in credibilitate si sustenabilitate pe termen lung.
Respectarea legii nu limiteaza creativitatea, ci ofera un fundament de incredere intre afaceri, consumatori si autoritati.
