Știi de ce? Pentru că de sute de ani, trei sferturi din țara asta mică, a trăit izolată de tine. Și-a văzut de amărăciunea și mâhnirea ei, la sate, unde cele mai importante momente sunt atunci când bate toaca și clopotul mare al bisericii.
Pentru că neamul ăsta, idiot, nespălat, necivilizat, așa cum i-ați învățat voi pe cei de la putere, să ne zică, trăiește între două Stânci: una este Nașterea Domnului, iar cealaltă Învierea Lui! Asta înseamnă anul la români! Înseamnă cele patru posturi care stau ca pilonii neclintiți din negura vremurilor. Nu i-a dărâmat nimeni. Nici tu, fă, Europo, nu o să poți face asta!
Chiar dacă ne-ai trimis pe cap, precum plăgile Egiptului, pe ăia «învățați» de tine, să spună Maicii Domnului «Doamna de pe perete» și preotului «bărbatul acela în negru care dă cu niște buruieni și apă peste copilul meu»!
Chiar dacă ai livrat grămezi de arginți, guriștilor care urlă pe la televiziuni, toate porcăriile învățate de la tine.
Fă, Europo, neamul ăsta e de piatră! Rămâne pe loc, indiferent câtă furtună vine, pentru că el a învățat să se facă piatră în fața apei și apă în fața pietrei! Pentru că neamul ăsta, idiot, așa cum îți place ție să-l faci, știe că apa spală tot. Știi de unde fă, Europo?
De la popa care l-a botezat cu apă și Duh! Pentru că neamul ăsta, fă, Europo, e neam de Ostaș al Lui Hristos din Botez! Pentru că el a fost Pecetluit Cu Sfântul Duh în Lucrarea de Taină din cristelniță! Nu știți voi d-astea!
Pentru că tu, fă, Europo, ți-ai pierdut Calea și te-ai lăsat sedusă de ce l-a făcut pe îngerul ăla să cadă: Vanitate și mândrie! Și iubire de arginți! Le-ai avut pe toate, fă, Europo! Și pentru că nu ai știut ce să faci, le pierzi pe toate dintr-o dată! Ți-ai pierdut Calea, ți-ai pierdut tradiția, ți-ai smintit oamenii, bisericile tale plâng transformate în baruri și bordeluri, bărbații tăi îmbracă colanți, pruncii tăi se droghează de la 10 ani, femeile tale nu mai intră în bucătărie! Pentru că ai clădiri din beton și inimi de nămol. Pentru că la tine, fă Europo, totul e permis. Nu mai ai nici o rânduială!
Neamul ăsta, tace, răbdă, înghite și suportă până te atingi de credința lui, de biserica lui, de Crucea lui. Atunci se scutură, se uită la Cer, își face o Cruce mare și știe că Dumnezeu lucrează! Harul Lui prisosește în vremuri grele! Ca cele de azi! Pentru că neamul ăsta simte, și miroase Dictatura și în somn. Pentru că neamul ăsta tace și face! Cu smerenie. După cum ai văzut, fă, Europo! Neamul ăsta nu vrea să moară, nu poate să moară, pentru că are legământ de viață!
Să răzbească împotriva tuturor! Acum a venit rândul tău, fă, Europo!
Neamul ăsta o să rămână în picioare și după nenorocirea asta mare pe care ai adus-o pe capul lui.
Știi de ce?
Pentru că nu te-a crezut niciodată! Nici pe tine! Doar s-a făcut că te crede! Doar a zis ca tine și a făcut ca el. Pentru că oriunde a plecat neamul ăsta în lume, și-a luat biserica cu el. Icoanele Maicii Domnului și Mântuitorului i-au urmat peste tot în lumea largă!
Și în ceas de Sărbătoare, au fost puse la loc de cinste, în odăile închiriate de la bogătașii tăi, neamul ăsta românesc a îngenuncheat în fața Lor! În mijlocul tău, fă, Europo, tu aveai biserici multe, doar că nu știai! Nu te ducea capul! Și nu vedeai, pentru că mintea și ochii tăi erau doar la arginți!
Dar neamul ăsta românesc, simte! Îți simte duhoarea de departe și știe că el are un Drum! Pe care-l urmează cu sfințenie, de multe ori fără să știe!
E drumul Golgotei! Uite, fă, Europo, că a ajuns la final! A murit și a înviat în ciuda ta! Și-a traversat Golgota cu lacrimi de sânge! Și-a îngropat morții în sacii ăia negri, cu lacrimi de sânge. Și e aproape de Înviere pentru că a făcut Ascultare!
Pentru că știe, are adânc înrădăcinate în esența lui, în fibra lui, Cuvintele care au rupt ușile iadului. Ăla în care tu trăiești azi, fă, Europo!
«Hristos a Înviat!» Și din pieptul unui neam batjocorit de tine, fă, Europo, se aude ca un tunet răspunsul: «Adevărat a Înviat»! Neamul românesc! Neam de Marii și de Ioni! Așa ne-am făcut toți Fii Tatălui! Vii!”
