Epoca tiparului
A fost una dintre cele mai importante revolutii din istoria moderna — si totusi nu s-a varsat deloc sange, nu s-au aruncat bombe si n-a fost decapitat niciun monarh. Ceea ce s-a intamplat a fost urmatorul lucru: incepand cu mijlocul secolului al XVIII-lea, un numar enorm de oameni obisnuiti au inceput sa citeasca.
In primele cateva secole dupa inventarea tiparului, lectura a ramas in mare parte o activitate rezervata elitei. Insa pe la inceputul anilor 1700, popularizarea educatiei si aparitia unei multitudini de carti ieftine au inceput sa raspandeasca rapid lectura in randurile claselor mijlocii si chiar in straturile sociale inferioare. Oamenii de atunci au inteles ca se intampla ceva cu adevarat important. Dintr-o data, parea ca toata lumea citeste peste tot: barbati, femei, copii, bogati, saraci. Lectura a inceput sa fie descrisa ca o „febra”, o „epidemie”, o „manie”, o „nebunie”.
Aceasta transformare este uneori cunoscuta sub numele de „revolutia lecturii”. A fost o democratizare fara precedent a informatiei; cel mai mare transfer de cunostinte catre oamenii obisnuiti din intreaga istorie. Si, lucru mai important, tiparul a schimbat modul in care oamenii gandesc.
Lumea tiparului este ordonata, logica si rationala. In carti, cunostintele sunt clasificate, intelese, conectate si puse la locul lor. Cartile formuleaza argumente, propun teze, dezvolta idei. „A interactiona cu un text”, scria teoreticianul mass-media Neil Postman, „inseamna a urma o linie de gandire, ceea ce necesita abilitati considerabile de clasificare, deductie si rationament.”
Asa cum a subliniat Postman, nu este o coincidenta faptul ca expansiunea culturii tiparului in secolul al XVIII-lea a fost asociata cu prestigiul crescand al ratiunii, ostilitatea fata de superstitie, nasterea capitalismului si dezvoltarea rapida a stiintei. Alti istorici au legat explozia alfabetizarii din secolul al XVIII-lea de Iluminism, de nasterea drepturilor omului, de aparitia democratiei si chiar de inceputurile revolutiei industriale.
Lumea, asa cum o cunoastem astazi, a fost faurita in revolutia lecturii.
Contrarevolutia
In zilele noastre insa traim o contrarevolutie. La mai bine de trei sute de ani dupa ce revolutia lecturii a inaugurat o noua era a cunoasterii umane, cartile sunt pe cale de disparitie. Iar numeroase studii arata ca lectura este in „cadere libera”. Nici chiar cei mai pesimisti critici de secol XX ai epocii ecranelor nu si-ar fi putut imagina amploarea crizei actuale.
La sfarsitul anului 2024, Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica a publicat un raport care a constatat ca nivelurile de alfabetizare „scad sau stagneaza” in majoritatea tarilor dezvoltate. Pe vremuri, un sociolog confruntat cu astfel de statistici ar fi putut intui ca motivul pare sa fie o criza societala, cum ar fi un razboi sau prabusirea sistemului educational.
Ceea ce s-a intamplat insa a fost insa cu totul altceva, si anume aparitia smartphone-ului, care la mijlocul anilor 2010, a inceput sa fie adoptat la scara larga in tarile dezvoltate. Acei ani vor fi priviti retrospectiv ca un moment de cotitura din istoria omenirii. Deci daca revolutia lecturii a reprezentat cel mai mare transfer de cunostinte catre oamenii obisnuiti din intreaga istorie, revolutia ecranelor reprezinta cel mai mare furt de cunostinte din mainile oamenilor obisnuiti din istorie.
Universitatile noastre se afla in prima linie a acestei crize. Profesorii incep acum sa tina cursuri in fata primilor studenti cu adevarat „post-alfabetizati”, care au crescut aproape exclusiv in lumea videoclipurilor scurte, a jocurilor pe calculator, a algoritmilor ce produc dependenta (si, tot mai mult, a inteligentei artificiale).
Pentru ca internetul mobil omniprezent le-a distrus acestor studenti capacitatea de concentrare si a restrictionat dezvoltarea vocabularului lor, cunostintele bogate si detaliate pastrate in carti devin inaccesibile pentru multi dintre ei. O cercetare realizata in randurile studentilor la literatura engleza din universitatile americane a constatat ca acestia nu reuseau sa inteleaga primul paragraf din romanul lui Charles Dickens, Bleak House (Casa sumbra) — o carte pe care copiii o citeau frecvent odinioara.
O tragedie intelectuala
Prabusirea lecturii conduce la scaderi in diferite grade ale capacitatilor cognitive. Lectura este asociata cu o serie de beneficii cognitive, printre care imbunatatirea memoriei si a capacitatii de concentrare, dezvoltarea gandirii analitice, cresterea fluentei verbale si reducerea ritmului de declin cognitiv din viata adulta tarzie.
Dupa aparitia smartphone-urilor la mijlocul anilor 2010, scorurile la nivel global ale PISA— cel mai celebru indicator international al performantelor scolare — au inceput sa scada. Asa cum scrie John Burn Murdoch in publicatia Financial Times, studentii raporteaza tot mai frecvent in sondaje ca le este greu sa gandeasca, sa invete si sa se concentreze.
Si, asa cum spune tot Burn Murdoch, aceste probleme cognitive nu se limiteaza la scoli si universitati. Ele afecteaza pe toata lumea: „declinul indicatorilor de rationament si rezolvare a problemelor nu se limiteaza la adolescenti. Adultii prezinta un tipar similar, cu scaderi vizibile in toate grupele de varsta.”
Infernul imbecilitatii
Marilor companii de tehnologie le place sa se vada pe ele insele ca fiind implicate in raspandirea cunoasterii si a curiozitatii. In realitate, pentru a supravietui, ele trebuie sa promoveze prostia. Oligarhii tehnologici au acelasi interes in mentinerea ignorantei populatiei ca si cel mai reactionar autocrat feudal. Furia oarba si gandirea partizana ne tin lipiti de telefoane.
Iar daca vechile monarhii europene trebuiau sa incerce (adesea stangaci) sa cenzureze materialele periculos de critice, marile companii de tehnologie de astazi ne servesc ignoranta mult mai eficient. Cum? Inundand cultura noastra cu furie, distragerea atentiei si irelevanta. Aceste companii lucreaza activ la distrugerea iluminarii umane si la instaurarea unei noi ere a intunericului. Revolutia ecranelor va modela politica noastra la fel de profund cum a facut-o revolutia lecturii din secolul al XVIII-lea.
Fara cunostintele si capacitatea de gandire critica cultivate prin tipar, multi dintre cetatenii democratiilor moderne se trezesc la fel de neputinciosi si de creduli ca taranii din Evul Mediu — usor de influentat de apeluri irationale si inclinati spre gandirea de turma. Lumea de dupa tipar seamana tot mai mult cu lumea de dinaintea tiparului.
Pe masura ce puterea, bogatia si cunoasterea se concentreaza la varful societatii, o populatie furioasa, divizata si neinformata nu mai are mijloacele de a intelege, analiza, critica sau schimba ceea ce se intampla. In loc de asta, tot mai multi oameni sunt atrasi de genul de apeluri profund emotionale, carismatice si mistice care au stat la baza puterii in epoca de dinaintea alfabetizarii la scara larga.
Asa cum aparitia tiparului a dat lovitura de gratie lumii decadente a feudalismului, tot astfel ecranul distruge lumea democratiei liberale. Pe masura ce companiile de tehnologie elimina alfabetizarea si locurile de munca ale clasei de mijloc, este posibil sa ne trezim intr-o a doua epoca feudala. Sau poate ca tocmai intram intr-o era politica dincolo de orice ne putem imagina.
Orice s-ar intampla, deja vedem cum lumea pe care o stiam se topeste sub ochii nostri. Nimic nu va mai fi la fel.
Daca ar fi onesti, liderii politici din varful fiecarei natiuni ar avea datoria sa-si protejeze natiunea, adica sa inverseze aceasta situatie, ceea ce ar presupune interzicerea smartphone-urilor, Facebook & co., a tuturor produselor destinate oamenilor obisnuiti create de companiile de tehnologie.
