Legiuitorul permite, prin Legea nr. 219/2015 privind economia socială, posibilitatea înfiinţării în România a două tipuri de entităţi juridice: întreprinderile sociale, respectiv întreprinderile sociale de inserţie. Actul normativ stabileşte că cele două societăţi trebuie să asigure inserţia profesională a persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile şi implicarea acestora în activităţi cu caracter social şi/sau economic. Fac parte din grupurile vulnerabile persoanele sau familiile care sunt în risc de a-şi pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza unor situaţii de boală, dizabilitate, sărăcie, dependenţă de droguri ori alcool ori a altor situaţii care conduc la vulnerabilitate economică şi socială. Totodată noile societăţi, întreprinderile sociale şi cele de inserţie trebuie să asigure mai multe măsuri de acompaniament pentru inserţia profesională a persoanelor vulnerabile, prin care să contribuie la dezvoltarea comunităţilor locale şi să determine crearea de noi locuri de muncă.
Ce criterii trebuie să respecte o întreprindere socială
Legea stabileşte că întreprinderile sociale pot fi societăţi cooperative, cooperative de credit, asociaţii, fundaţii, case de ajutor reciproc ale salariaţilor sau ale pensionarilor, precum şi oricare alte categorii de persoane juridice de drept privat care desfăşoară activităţi în domeniul economiei sociale şi respectă următoarele principii ale acesteia:
• prioritate acordată individului şi obiectivelor sociale faţă de creşterea profitului;
• solidaritate şi responsabilitate colectivă;
• convergenţa dintre interesele membrilor asociaţi şi interesul general şi/sau interesele unei colectivităţi;
• control democratic al membrilor, exercitat asupra activităţilor desfăşurate;
• caracter voluntar şi liber al asocierii în formele de organizare specifice domeniului economiei sociale;
• personalitate juridică distinctă, autonomie de gestiune şi independenţa faţă de autorităţile publice;
• alocarea celei mai mari părţi a profitului/excedentului financiar pentru atingerea obiectivelor de interes general ale unei colectivităţi sau în interesul personal nepatrimonial al membrilor.
Obligaţiile întreprinderii sociale:
• de a comunica agenţiei de ocupare a forţei de muncă orice modificări ale actelor de înfiinţare sau constitutive, în termen de 15 zile de la modificare;
• de a comunica rapoartele de activitate şi situaţiile financiare anuale;
• de a publica, în termen de trei luni de la încheierea anului calendaristic, raportul social anual privind activitatea desfăşurată şi situaţiile financiare anuale în Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale.
Baroul București
Tel.: 0744244852
Cum se certifică statutul de întreprindere socială?
Potrivit reglementărilor, statutul de întreprindere socială se certifică prin acordarea unui atestat de întreprindere socială. Atestatul se acordă la solicitarea persoanelor juridice, pe baza actelor de înfiinţare şi funcţionare. Totodată, atestatul certifică scopul social al întreprinderii şi se acordă acelor entităţi care dispun prin actele de înfiinţare şi funcţionare respectarea următoarelor criterii:
• acţionează în scop social şi/sau în interesul general al comunităţii;
• alocă minimum 90% din profitul realizat scopului social şi rezervei statutare;
• se obligă să transmită bunurile rămase în urmă lichidării către una sau mai multe întreprinderi sociale;
• aplică principiul echităţii sociale faţă de angajaţi, asigurând niveluri de salarizare echitabile, între care nu pot exista diferenţe care să depăşească raportul de 1 la 8.
Atestatul se eliberează de către agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă, respectiv a municipiului Bucureşti şi se acordă pe o perioadă de cinci ani, cu posibilitatea prelungirii dacă se face dovadă că sunt respectate condiţiile care au stat la baza acordării acestuia.
Întreprinderea socială de inserţie
Întreprinderea socială de inserţie este întreprinderea socială care are permanent cel puţin 30% din personalul angajat aparţinând grupului vulnerabil, astfel încât timpul de lucru cumulat al acestora reprezintă cel puţin 30% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaţilor.
Fac parte din grupurile vulnerabile persoanele sau familiile care sunt în risc de a-şi pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza unor situaţii de boală, dizabilitate, sărăcie, dependenţă de droguri ori alcool precum:
• tinerii de peste 18 ani care nu mai sunt cuprinşi în sistemul de ocrotire a copiilor fără familie;
• persoanele cu handicap;
• vârstnicii în situaţie de risc ridicat şi persoanele fără adăpost etc.
De asemenea, legea menţionează că întreprinderea socială de inserţie are ca scop lupta împotriva excluziunii, discriminărilor şi şomajului prin inserţia socioprofesională a persoanelor defavorizate.
Beneficii pentru întreprinderile sociale de inserţie
Reglementările stabilesc că întreprinderile sociale de inserţie pot fi finanţate din surse publice şi/sau private, naţionale ori internaţionale, potrivit normelor juridice aplicabile fiecăreia dintre categoriile din care fac parte sursele de finanţare. Întreprinderile sociale de inserţie beneficiază de gratuitate pentru emiterea mărcii sociale şi înregistrarea în Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale.
Autorităţile administraţiei publice locale pot acorda următoarele facilităţi întreprinderilor sociale de inserţie:
• atribuirea unor spaţii şi/sau terenuri aflate în domeniul public al unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, în scopul desfăşurării activităţilor pentru care le-a fost acordată marca socială;
• sprijin în promovarea produselor realizate şi/sau furnizate, serviciilor prestate ori lucrărilor executate în comunitate, precum şi în identificarea unor pieţe de desfacere a acestora;
• sprijin în promovarea turismului şi activităţilor conexe acestuia, prin valorificarea patrimoniului istoric şi cultural local;
• alte facilităţi şi scutiri de taxe şi impozite acordate de autorităţile administraţiei publice locale.
