Călătoria lui Benjamin Franklin către succesul pe care l-a cunoscut la maturitate ca și tipograf a început cu mult înainte de a lucra efectiv într-o tipografie. S-a născut pe 17 ianuarie 1706 în Boston, în zona cunoscută sub numele de Massachusetts Bay Colony. Tatăl său – Josiah Franklin – producea săpun și lumânări, iar mama sa – Abiah Folger – era casnică. Ben Franklin era al 15-lea din cei 17 copii. La vârsta de opt ani, Benjamin a început cursurile școlii South Grammar, dovedindu-și inteligența și devenind unul dintre cei mai buni elevi ai grupei în mai puțin de un an. În anul următor, el a urmat cursurile Școlii de Engleză George Brownell care oferea pregătire în domeniul caligrafiei și al aritmeticii. Tânărul Franklin iubea lectura. Obișnuia să împrumute cărți de la prieteni și chiar să economisească banii de buzunar pentru a-și cumpăra cărți. Era un cititor pasionat și încerca din greu să își îmbunătățească stilul de scriere și gramatica.
La vârsta de zece ani, tatăl l-a preluat ca ucenic în atelierul său de producție a săpunului și lumânărilor aflat la intersecția străzilor Hanover și Union, clădirea fiind în cele din urmă demolată în 1858. Benjamin a primit sarcina de a tăia fitilele lumânărilor, a umple matrițele și a vinde în magazin. Tatăl își dorea ca fiul său să preia mica afacere la un moment dat, însă Benjamin nu dorea să calce pe urmele părintelui său. A lucrat în atelierul de lumânări timp de doi ani.
În 1717 James – fratele lui Ben – s-a întors din Anglia cu o presă tipografică și litere de tipărit, dorind să își deschidă o tipografie în Boston. Benjamin a devenit ucenic și aici, fiind obligat să semneze un act de ucenicie care îl lega de tipografia fratelui său până la vârsta de 21 de ani, abia apoi având dreptul să primească un salariu. În 1721, James Franklin a fondat New England Courant – al doilea ziar din America după Boston Newsletter – moment în care Benjamin a devenit responsabil de pregătirea literelor pentru tipar și vânzarea din ușă în ușă a ziarelor. Însă această slujbă nu îi aducea deloc satisfacție. Marea lui dorință era aceea de a scrie, însă știa că fratele său nu ar fi fost de acord. Într-o zi, Benjamin a împins un articol pe sub ușa tipografiei semnat cu pseudonimul „Silence Dogood”, iar din aprilie până în octombrie 1722 a trimis o serie de 14 articole scrise sub același pseudonim, care au fost publicate și foarte bine primite de către public. Dogood era un personaj fictiv, văduva unui ministru, „un dușman al viciului și un prieten al virtuții”. Ziarul New England Courant era unul de factură liberală și publica numeroase articole umoristice, dar și caricaturi realizate la adresa conducerii coloniale. Un material publicat în 1722 a deranjat atât de mult încât James a fost încarcerat timp de două săptămâni pentru sfidare, întrucât nu a dorit să divulge numele autorului. Benjamin a condus tipografia pe perioada petrecută de James la închisoare, iar după ce acesta a fost eliberat și i s-a interzis tipărirea ziarului, periodicul și-a continuat apariția fiind publicat de către Benjamin Franklin. S-a dovedit că Boston, cu puternicele sale influențe conservatoriste și puritane, nu era un loc potrivit pentru un ziar liberal. James a devenit primul om din istoria Americii care a luptat pentru libertatea presei, fiind în același timp și un model din punct de vedere jurnalistic pentru tânărul Benjamin. James Franklin a luat singura măsură posibilă în acel moment: și-a închis tipografia și s-a mutat în Rhode Island, o zonă mai liberală.
Atunci când lui James i-a fost interzisă tipărirea ziarului, Benjamin a fost eliberat în secret de prevederile actului de ucenicie pentru a se putea pretinde că publicarea ziarului se face de către el. Astfel că în 1723, la vârsta de 17 ani, Ben a profitat de această clauză luând decizia de a-și părăsi fratele pentru a călători la New York. Acolo nu a reușit să își găsească un loc de muncă, astfel că și-a continuat drumul către Philadelphia unde s-a angajat la tipografia lui Samuel Keimer. Acesta a fost locul unde l-a întâlnit pe guvernatorul William Keith, pe care l-a impresiont cu abilitățile sale de scriitor și cu etica sa. Așa se face că în 1724, urmând sfatul guvernatorului, Franklin a călătorit la Londra pentru a-și cumpăra o presă de tipar. A petrecut 18 luni în Marea Britanie, acumulând cunoștințe care l-au ajutat mai târziu în construirea averii și reputației sale în America. Totuși, călătoria către Londra nu a decurs conform planului deoarece guvernatorul Keith trebuia să îi înmâneze scrisori de recomandare și de credit care i-ar fi permis să cumpere presa de tipar, hârtie și alte consumabile, dar spre surprinderea și dezamăgirea lui Benjamin, acest plan nu s-a materializat niciodată. Izolat în Londra și lefter, Franklin s-a angajat la tipografia Palmer, de unde a plecat un an mai târziu pentru a lucra la tipografia Watt.
Însă Franklin era dezgustat de Londra și de lucrul în cadrul tipografiilor, care nu îi permitea să economisească destui bani pentru a se întoarce în America, așa că a devenit angajatul lui Thomas Denham, un afacerist quaker care i-a împrumutat suma necesară întoarcerii în Philadelphia. Franklin a început să lucreze din nou pentru Samuel Keimer, care obținuse un proiect de imprimare a bancnotelor în New Jersey ce implica abilități pe care numai Franklin le dobândise deoarece tiparul cu placă de cupru era o noutate pentru America la acea vreme. În următoarele trei luni, Benjamin a întâlnit oameni aflați în poziții de putere care i-au devenit prieteni. Printre aceștia s-au numărat și judecătorul Allen, Samuel Bustill, secretarul provinciei, politicienii Isaac Pearson și Joseph Cooper, dar și Isaac Decow, inspector general. Aceștia au fost cei care în cele din urmă au contribuit la succesul de mai târziu al lui Franklin.
În 1729, Benjamin și-a deschis propria tipografie și a profitat de ocazie pentru a cumpăra ziarul Pennsylvania Gazette de la Keimer. În acest mod Franklin și-a îndeplinit un vis și a consacrat reputația gazetei prin știri, scrisori, opinii ale cititorilor și propriile sale editoriale. Până la începutul anului 1730, Franklin se gândea deja să își extindă afacerea dincolo de Philadelphia. Ideea lui era aceea de a-și promova cei mai buni angajați, oferind fiecăruia posibilitatea de a conduce o tipografie. El urma să achite presa de tipar și chiria locației, primind în schimb o treime din profituri pe o perioadă de 6 ani. La finalul celor 6 ani, partenerii aveau de ales între a deveni independenți prin cumpărarea presei de tipar de la Franklin sau de a continua parteneriatul. În acest fel, Franklin a fost fondatorul primei afaceri în sistem de franciză din istoria Americii.
Începând cu 1736, când Franklin a fost ales ca secretar al Adunării Generale, era deja capabil să tipărească materiale foarte profitabile precum pamflete, buletine de vot și alte tipuri de tipărituri pentru uz general. Când Franklin a fost numit Director al Poștei din Philadelphia în 1737, acesta a dispus ca ziarul său să fie livrat de poștași alături de corespondența obișnuită, obținând astfel și o creștere a cererilor pentru spațiu publicitar. Afacerea prospera, iar Pennsylvania Gazette devenise cel mai popular ziar al coloniei, în timp ce Poor Richard’s Almanac, scris și publicat anual de Benjamin Franklin, a devenit un bestseller cu un tiraj de 10 000 de exemplare pe an.
În 1748, Franklin a decis că dorește să își dedice timpul în totalitate științei și proiectelor publice, așa că a lăsat afacerea tipografică în mâinile capabile ale partenerului său de afaceri, David Hall, care de atunci a început să editeze și să publice el însuși Pennsylvania Gazette și Poor Richard’s Almanac. Benjamin Franklin s-a stins din viață la vârsta de 84 de ani, pe data de 17 aprilie 1790, fiind înmormântat în cimitirul Bisericii Creștine din Philadelphia.
