Plastifierea la cald asigură o mai bună aderență a foliei pe substratul suport. Adezivul de pe folie se activează la contactul cu un cilindru a cărui încălzire are loc cu ajutorul unui sistem pe bază de rezistențe electrice sau de ulei – în funcție de tipul echipamentului pentru laminare – după care presarea mecanică facilitează lipirea foliei pe hârtie. Plastifierea la rece, în schimb, se realizează la temperaturi normale care nu trebuie să varieze, iar lipirea foliei are loc sub presiunea mecanică a rolelor. Acest procedeu de laminare este folosit mai ales în cazul materialelor termosensibile. Este important de precizat că echipamentele care plastifiază la rece sunt mult mai rezistente decât cele care plastifiază la cald deoarece nu sunt supuse agresiunii termice. Există și varianta echipamentelor pentru plastifiere care pot realiza ambele proceduri de înnobilare, cu precizarea că foliile utilizate vor fi diferite.
Plastifierea consolidează materialul de bază al ambalajului, făcându-l rezistent la degradare, la contactul cu apa sau la rupere. Acest procedeu de finisare poate fi folosit pentru diverse printuri sau ambalaje și îmbunătățește aspectul vizual și tactil al produsului. Materialele și ambalajele plastifiate pot fi manipulate fără a se îndoi, păta sau a fi afectate de lumina soarelui. Grosimea foliilor utilizate pentru operațiile de plastifiere variază de obicei între 38 și 380 microni, drept urmare alegerea variantei potrivite trebuie să țină seama de următoarele aspecte: cât de des va fi manipulat printul/ambalajul plastifiat, dacă materialul realizat trebuie să fie flexibil sau rigid și nu în ultimul rând de capacitatea echipamentelor pentru laminare disponibile. În funcție de tipul de ambalaj și de stilul ales, plastifierea mată poate diferenția produsul printr-o abordare elegantă, cu un aspect satinat, pe când plastifierea lucioasă acordă intensitate și strălucire materialelor imprimate datorită capacității de a reflecta lumina. Nu toate filmele aparțin acestor două categorii, unele includ și anumite caracteristici tactile sau vizuale mai deosebite – există filme texturate cu finisaje în relief care pot imita aspectul nisipului sau al pânzei. În acest context trebuie să amintim și filmele Soft Touch introduse pe piață de către Derprosa, care au un aspect mat, sunt catifelate la atingere și sunt în general destinate copertelor de carte, broșurilor, meniurilor dar și ambalajelor de lux – pe scurt, obiectelor pe care oamenii le manipulează frecvent.
În ceea ce privește aplicațiile pentru ambalaje este util să amintim că plastifierea mată face de obicei ca zgârieturile și semnele de uzură să fie mai puțin vizibile. În plus acest tip de plastifiere permite și o extra-finisare, întrucât peste folia mată se poate aplica lac selectiv. Pe de altă parte, plastifierea lucioasă îi va conferi ambalajului rezistență la praf și la amprente deoarece petele pot fi ușor de șters de pe o astfel de suprafață, deși zgârieturile și imperfecțiunile vor fi mai vizibile. În această ordine de idei, precizăm că există și practica „laminării lichide” – aplicarea unui strat protector de lichid water-based pe substratul imprimat. Acest proces este de obicei mai puțin costisitor decât plastifierea cu film, însă nu la fel de durabil.
Ținând cont de toate aceste informații, designerii de ambalaje au încercat să clarifice argumentele estetice pro și contra cu privire la aceste două tipuri de finisaje. Producătorilor li se recomandă să se întrebe în primul rând ce ar dori să simtă consumatorul atunci când intră pentru prima dată în contact cu produsul lor. Plastifierea lucioasă atrage atenția prin strălucire, pe când laminarea mată poate pune în valoare produsul printr-un aspect ce poate fi mult mai ușor individualizat, potrivit pentru nișa produselor de lux. Însă finisajele mate sunt tot mai folosite și în cazul ambalajelor produselor care nu sunt de lux, fiind privite drept calea perfectă de a transforma un produs nou pe piață într-unul care va fi perceput drept sofisticat și superior calitativ. Finisajul pe care îl oferă plastifierea mată poate reduce intensitatea culorilor, paleta reprodusă astfel putând fi valorificată prin eleganță, rafinament și prin stabilirea unei identități de produs bine conturate. În acest caz un design neinteresant poate fi evitat prin utilizarea de culori diverse care pot diferenția produsul în fața competitorilor. Pe de altă parte, plastifierea lucioasă oferă ambalajelor culori mai intense și poate diferenția produsul prin dinamism. Deși plastifierea mată este mai populară în prezent, laminarea lucioasă, mai puțin costisitoare decât cea mată, a fost și va rămâne un element fundamental în designul ambalajelor. În cele din urmă „disputa” dintre mat și lucios va fi rezolvată printr-o alegere personală, tocmai de aceea specialiștii le recomandă producătorilor să realizeze mostre de ambalaje utilizând ambele variante de plastifiere, poate chiar în combinație, pentru a înțelege dacă ceea ce va simți clientul final atunci când va intra în contact pentru prima dată cu produsul este în acord cu mesajul și identitatea brandului.
