Semnalistica digitală facilitează apariția și dezvoltarea unor sisteme de afișaj care au evoluat de la variantele lor pasive către un adevărat organism virtual capabil de a se conecta, interacționa și de a extrage/transmite conținut din diferite surse în timp real. Semnalistica digitală este prezentă peste tot, în autobuze, în stațiile de metrou, aeroporturi, muzee sau restaurante de tip fast food și nu numai. Există nenumărate moduri prin care acest tip de afișaj poate sprijini o gamă variată de afaceri și îndeplini nevoile unei audiențe diverse. Un studiu de piață realizat de Reportlinker în SUA arată că piața semnalisticii digitale se află într-o continuă creștere: dacă în 2019 valora 20,8 miliarde de dolari, în 2024 se estimează că va atinge valoarea de 29,6 miliarde de dolari.
Semnalistica digitală este de obicei asociată cu tehnologiile de afișaj precum LCD, LED sau hârtia electronică, dar trebuie să înțelegem însă că acest tip de semnalistică este mai mult decât un sistem de dipozitive. Semnalistica digitală este compusă din trei elemente cheie: conținutul (audio, video, grafică, text, combinate pentru a spune povești unice), dispozitivele electronice (ecrane, monturi, dispozitive de plată, imprimante, camere foto etc.) și software-ul (infrastructura digitală care permite crearea, utilizarea, gestionarea și analizarea conținutului folosit cu ajutorul dispozitivelor). Printre cele mai noi inovații se numără și ecranele tactile (multi touch) care permit uneia sau mai multor persoane să interacționeze cu acel conținut prezentat. În aceeași categorie a semnalisticii digitale includem și tehnologia RFID și NFC – tehnologia obiectelor conectate care face posibil Internetul Lucrurilor și ar permite, spre exemplu, unui frigider să fie capabil să trimită un sms proprietarului atunci când se termină laptele. În prezent, implicarea interactivă a publicului este considerată cheia pentru livrarea unei soluții de semnalistică digitală de succes – această nouă variantă oferă brandurilor și organizațiilor ocazia să abordeze într-un mod nou și creativ o serie de provocări mai vechi. Restaurantele cu servire rapidă implementează tot mai des sisteme prin care clienții pot comanda singuri, fără a avea contact cu un angajat, supermarketurile permit tot mai mult consumatorilor să achite singuri produsele cumpărate cu ajutorul unei case electronice, pe când instituțiile de tipul muzeelor le pun la dispoziție vizitatorilor pereți interactivi formați cu ajutorul aceleiași tehnologii a ecranelor tactile.
Dacă semnalistica digitală tradițională afișează un conținut informativ sau promoțional care poate trece neobservat, semnalistica interactivă transformă privitorii în utilizatori. Conținutul devine astfel personalizat și este parte a unei experiențe „orchestrate” de utilizatori. Fiecare utilizator are posibilitatea de a-și exprima preferințele și selecțiile prin interacțiunea cu display-ul, extrăgând informațiile necesare nevoilor și intereselor sale specifice. Pe scurt, dacă semnalistica digitală tradițională mizează pe mesaje audio-video impersonale, cea interactivă se bazează pe implicarea utilizatorilor în activități ce devin experiențe personalizate. Într-un sondaj din 2016, un procent de 81% dintre directorii de marketing chestionați considerau deja că un conținut interactiv are mai multe șanse de a atrage și păstra atenția asupra unui mesaj de brand. Dacă unul dintre cele mai comune moduri de utilizare a semnalisticii interactive este folosirea ecranelor tactile, nu trebuie uitată nici capacitatea anumitor sisteme de a urmări gesturile/mișcările utilizatorilor. Aceștia din urmă se pot plasa în fața instalației interactive și își pot mișca mâinile în aer, de exemplu, iar camerele conectate la instalație vor înregistra tipurile de mișcări și viteza lor, declanșând reacții/efecte corespunzătoare pe ecran. Deseori această metodă este folosită în spațiile fizice de retail ca metodă de a vedea mai rapid produsele sau de a le achiziționa. Alteori display-ul devine un adevărat spațiu virtual de retail care poate permite achiziționarea produselor în spații neconvenționale. Producătorul de bijuterii Swarovski a folosit mișcarea și gesturile utilizatorilor pentru a-i implica într-un joc interactiv.
O altă metodă interactivă este folosirea rețelelor de socializare în scopuri publicitare. Astfel, pentru sărbătorirea unui carnaval, Stadtwerke Düsseldorf a lansat o campanie interactivă pe panourile digitale stradale din întregul oraș. Oamenii își puteau eticheta fotografiile cu #ilovehelaul urmând ca după ce conținutul lor era revizuit, să își poată vedea fotografiile pe diferite ecrane din spațiul public. Semnalistica digitală interactivă poate folosi chiar și telefoanele mobile ale publicului pentru a livra conținut interesant. Anumite aplicații speciale sau website-uri permit publicului să manipuleze elemente sau obiecte de pe display. Iată un exemplu: compania croată Telecom a lansat o campanie alături de Go2Digital care a transformat telefoanele mobile în dispozitive de control în cadrul unui joc afișat pe elementele de semnalistică digitală stradală. Arsenalul bogat de mijloace al semnalisticii digitale include și tehnologia de detectare a limbajului folosită și la serviciile de tip Siri sau Alexa, tehnologia de identificare facială sau diferiți senzori care pot trimite informații către alte dispozitive.
În vreme ce tehnologiile pe care și le arogă semnalistica digitală interactivă devin tot mai creative și variate, nu trebuie să uităm că aceasta este transformată în realitate cu ajutorul soluțiilor software. În această privință o putem cita pe Bomee Laffitte, manager de comunicare al publicației Intuitface: „Dacă regele este conținutul, atunci software-ul este monarhia!”.
