Avocat Dr. Constantin Neacșu –
Baroul București
Tel.: 0744244852
Codul rutier (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice) definește accidentul de circulație ca fiind evenimentul care întrunește cumulativ următoarele condiții:
• s-a produs pe un drum deschis circulației publice ori și-a avut originea într-un asemenea loc;
• a avut ca urmare decesul sau rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale;
• în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare.
În contextul producerii unui accident auto, șoferii implicați sunt obligați la unele acțiuni în funcție de natura evenimentului (cu victime sau fără).
În cazul producerii accidentului cu victime
Conducătorul auto implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii unei persoane este obligat:
• să ia măsuri de anunţare imediată a poliţiei;
• să nu modifice sau să şteargă urmele accidentului;
• să nu părăsească locul faptei.
Orice persoană care este implicată sau are cunoştinţă de producerea unui accident de circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau a mai multor persoane, precum şi în situaţia în care în eveniment este implicat un vehicul care transportă mărfuri periculoase este obligată să anunţe de îndată poliţia şi să apeleze numărul naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112.
Este interzis oricărei persoane:
• să schimbe poziţia vehiculului implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau a mai multor persoane;
• să modifice starea locului;
• să şteargă urmele accidentului fără încuviinţarea poliţiei care cercetează accidentul.
Conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai implicat într-un accident de circulaţie îi este interzis consumul de alcool sau de substanţe psihoactive după producerea evenimentului şi până la testarea concentraţiei alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice. În situaţia în care nu sunt respectate aceste dispoziţii se consideră că rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului, a instructorului auto sau a examinatorului respectiv în momentul producerii accidentului.
Art. 338 Cod penal prevede că părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Nu constituie infracţiune părăsirea locului accidentului când:
• în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale;
• conducătorul vehiculului, în lipsa altor mijloace de transport, transportă el însuşi persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură să acorde asistenţa medicală necesară şi la care a declarat datele personale de identitate şi numărul de înmatriculare al vehiculului condus, dacă se înapoiază imediat la locul accidentului;
• conducătorul autovehiculului cu regim de circulaţie prioritară anunţă imediat poliţia, iar după terminarea misiunii se prezintă la sediul unităţii de poliţie în vederea întocmirii documentelor de constatare;
• victima părăseşte locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunţă imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliţie.
În cazul producerii unui accident în urma căruia au rezultat numai pagube materiale
Conducătorii de vehicule implicaţi într-un accident de circulaţie în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor şi/sau alte pagube materiale sunt obligaţi:
• să scoată imediat vehiculele în afara părţii carosabile sau – dacă starea vehiculelor nu permite acest lucru – să le deplaseze cât mai aproape de bordură sau acostament, semnalizându-le prezenţa;
• să se prezinte la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.
Excepţie fac de la prevederile de mai sus:
• conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condiţiile legii;
• conducătorul de vehicul care deţine o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulaţie a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul.
Aceste persoane sunt exceptate de la obligaţia prezentării la unitatea de poliţie dacă există o asigurare facultativă în baza căreia pot fi despăgubite pentru avarierea vehiculelor respective.
Lucrătorii de poliţie vor efectua demersurile necesare pentru identificarea autovehiculului implicat în evenimentul rutier şi a conducătorului auto care nu s-a prezentat la poliţie în vederea constatării. În cazul în care autovehiculul a fost avariat în timp ce era staţionat sau parcat, atunci este necesară deplasarea la sediile organelor de poliție pentru declararea evenimentului şi efectuarea documentelor de constatare.
Asigurarea, o necesitate
Legea instituie posibilitatea acoperirii prejudiciului prilejuit de producerea unui accident auto de către asigurător în situaţia existenţei unei poliţe de asigurare valabile, privitoare la automobilul implicat în accident. Cu excepția vehiculelor cu tracțiune animală, toate vehiculele înmatriculate sau înregistrate care circulă pe drumurile publice trebuie să aibă asigurare obligatorie pentru răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, conform legii.
În cazul în care nu este încheiată polița de asigurare obligatorie pentru răspundere civilă, poliția rutieră dispune măsura reținerii certificatului de înmatriculare sau înregistrare și retragerea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare a vehiculelor neasigurate aflate în trafic, eliberând dovada fără drept de circulație. Se condiţionează acordarea de despăgubiri de către asigurator de existenţa unui contract de asigurare, stabilindu-se expres că despăgubirile acordate de asigurator cuprind sumele pe care asiguratul este obligat să le achite cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecată – despăgubiri care se vor acorda atât în caz de vătămare corporală cât şi de deces.
În situaţiile în care autorul accidentului nu este identificat ori accidentul auto este produs de un automobil care nu era asigurat, sumele acordate cu titlu de despăgubiri vor fi plătite de către Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii.
Șoferul vinovat, intervenient forțat în procesele dintre asiguratori
În practică, nu de puține ori se întâmplă ca în cadrul unui dosar de daună R.C.A. deschis ca urmare a unui accident rutier, asiguratorul să refuze să achite întreaga sumă ce reprezintă contravaloarea reparațiilor efectuate de către service-ul auto. În astfel de cazuri, de cele mai multe ori, asiguratorul va plăti suma de bani pe care o consideră justificată, diminuând cuantumul despăgubirii și achitând reparațiile numai parțial.
În cazul în care diferendul apărut nu este soluționat în mod amiabil, societatea care a efectuat reparațiile va formula în instanță o cerere de despăgubire împotriva societății de asigurări, solicitând plata integrală a contravalorii reparațiilor. Într-un astfel de proces se citează obligatoriu persoana răspunzătoare de producerea accidentului – în calitate de intervenient forțat.
Răspunderea intervenientului poate fi atrasă numai în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 25 din Legea nr.132/2017, respectiv când:
a) accidentul a fost produs cu intenție;
b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte ilegale;
c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracțiunii săvârșite cu intenție încearcă să se sustragă de la urmărire;
d) persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului a condus vehiculul fără consimțământul contractantului;
e) asiguratul a refuzat în mod nejustificat îndeplinirea obligațiilor sale, împiedicând în acest fel asiguratorul R.C.A. să desfășoare propria investigație conform prevederilor legale, iar asiguratorul este în măsură să probeze că acest fapt a condus la plata nejustificată a despăgubirii.
