Inainte de aparitia internetului, informatiile private despre viata unei persoane dispareau in mod natural odata cu trecerea timpului. In ziua de astazi insa, mediul online işi aminteşte, iar acest lucru poate afecta existenta oricarei persoane in mod semnificativ.
Accesul liber la informatie este un drept consacrat de articolul 31 din Constitutie, iar mai toate statele democratice prevad norme asemanatoare. Doar ca aceasta accesibilitate devine uneori o sabie cu doua taişuri intrucat informatii legal publicate pe o pagina web pot ajunge sa incalce dreptul la viata privata sau la propria imagine.
Dreptul de a fi uitat nu reprezinta, in sine, nimic nou pe frontul prelucrarii datelor cu caracter personal. Prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui sa fie in serviciul cetatenilor. Doar ca dreptul la protectia datelor cu caracter personal nu este un drept absolut; acesta trebuie luat in considerare in raport cu functia pe care o indeplineşte in societate şi echilibrat cu alte drepturi fundamentale, in conformitate cu principiul proportionalitatii.ee
In cauza Costeja González impotriva Google Spania şi Google Inc, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a consacrat dreptul la ştergerea datelor statuand ca „articolul 12 litera (b) şi articolul 14 primul paragraf litera (a) din Directiva 95/46 trebuie interpretate in sensul ca, pentru respectarea drepturilor prevazute de aceste dispozitii şi in masura in care conditiile prevazute de acestea sunt indeplinite efectiv, operatorul unui motor de cautare este obligat sa elimine de pe lista de rezultate, afişata in urma unei cautari efectuate plecand de la numele unei persoane, linkurile catre paginile web publicate de terti şi care contin informatii referitoare la aceasta persoana şi in ipoteza in care acest nume sau aceste informatii nu sunt şterse in prealabil sau simultan de pe paginile web respective, iar aceasta, daca este cazul, chiar daca publicarea lor in sine pe paginile mentionate este licita.”
Mai recent, o alta decizie a Curtii (C-460/20) a tranşat unele potentiale controverse existente specificand ca operatorul motorului de cautare trebuie sa dezindexeze informatiile care figureaza in continutul indexat atunci cand solicitantul dovedeşte ca sunt vadit inexacte.
Drepturile persoanei vizate la protectia vietii private şi la protectia datelor cu caracter personal prevaleaza, ca regula generala, asupra interesului legitim al utilizatorilor de internet potential interesati de a avea acces la informatia respectiva. Acest echilibru poate sa depinda totuşi de circumstantele pertinente din fiecare caz in parte, in special de natura acestei informatii şi de caracterul sensibil al acesteia in ceea ce priveşte viata privata a persoanei vizate, precum şi de interesul publicului de a dispune de informatia respectiva, care poate varia in special in functie de rolul jucat de persoana mentionata in viata publica.
Totuşi, dreptul la libertatea de exprimare şi de informare nu poate fi luat in considerare atunci cand cel putin o parte dintre informatiile care figureaza in continutul indexat, care nu prezinta o importanta minora, se dovedesc inexacte.
In ceea ce priveşte, pe de o parte, obligatiile ce revin solicitantului dezindexarii ca urmare a inexactitatii unui continut inexact, Curtea de Justitie a UE subliniaza ca ii revine solicitantului sarcina de a stabili inexactitatea vadita a informatiilor sau a unei parti dintre acestea care nu prezinta o importanta minora. Cu toate acestea, pentru a evita ca acestei persoane sa i se impuna o sarcina excesiva susceptibila sa dauneze efectului util al dreptului la dezindexare, acesteia ii revine numai obligatia de a furniza elementele de proba a caror identificare i se poate pretinde in mod rezonabil. Aşadar, aceasta nu este obligata, in principiu, sa prezinte inca din etapa precontencioasa o hotarare judecatoreasca obtinuta impotriva editorului site-ului internet in cauza, nici macar sub forma unei decizii de masuri provizorii.
In ceea ce priveşte, pe de alta parte, obligatiile şi responsabilitatile care ii incumba operatorului motorului de cautare, Curtea considera ca, in urma unei cereri de dezindexare, acesta din urma trebuie sa se intemeieze pe ansamblul drepturilor şi intereselor prezente in cauza, precum şi pe ansamblul imprejurarilor spetei, pentru a verifica daca un continut poate continua sa fie inclus in lista de rezultate ale cautarilor efectuate prin intermediul motorului sau de cautare. Insa, acest operator nu poate fi obligat sa exercite un rol activ in cautarea unor elemente de fapt care nu sunt sustinute de cererea de dezindexare, pentru a determina temeinicia acestei cereri.
Prin urmare, in cazul in care solicitantul dezindexarii prezinta elemente de proba pertinente şi suficiente, apte sa ii sustina cererea şi care stabilesc caracterul vadit inexact al informatiilor care figureaza in continutul indexat, operatorul motorului de cautare este obligat sa admita aceasta cerere.
Jurisprudenta din Romania nu este prea bogata in cazuri de exercitare a „dreptului de a şterge date” in mediul online, doar cateva dosare fiind solutionate in legatura cu Biroul de Credit. Solutiile au fost majoritar in defavoarea solicitantilor intrucat „dreptul de a fi uitat” poate fi exercitat in fata bancii şi a Biroului de Credit doar cand datele cu caracter personal nu mai sunt necesare pentru indeplinirea scopurilor pentru care au fost colectate ori prelucrate sau au fost prelucrate ilegal.
Chiar daca utilizatorii din UE pot cere motoarelor de cautare sa ştearga continutul „irelevant sau exagerat” despre propria persoana, controversele inca mai exista, iar subiectivismul primeaza in linia firava dintre notiunea de viata privata, activitate nesupravegheata in mediul online şi o societate care se dezvolta pe Internet.
