Avocat Dr. Constantin Neacșu –
Baroul București
Tel.: 0744244852
Mecanismul medierii fiscale presupune o discuție, care are ca scop găsirea de soluții pentru stingerea datoriilor contribuabilului, inclusiv stabilirea unor înlesniri la plată. Marele avantaj al acestei proceduri a medierii fiscale constă în faptul că procedura de executare silită se suspendă de la data la care contribuabilul notifică organul fiscal cu privire la intenţia sa de mediere fiscală, în conformitate cu Ordinul ANAF nr. 1.757/2019.
Tehnic, procedura medierii fiscale este inițiată de către contribuabil prin manifestarea opțiunii acestuia de a depune o notificare în acest sens în termenul de decădere de 15 zile de la comunicarea somației. Reținem astfel că procedura medierii fiscale este un drept legal și legitim al contribuabilului debitor, iar exercitarea acestuia nu poate fi limitată de organul fiscal competent. În termen de maximum 2 zile de la primirea acestei notificări, reprezentanții Fiscului au obligația să-l înştiinţeze pe contribuabil cu privire la organizarea întâlnirii referitoare la mediere, care trebuie însă să se încadreze în termenul de maximum 10 zile de la primirea notificării depuse de către contribuabil.
În notificarea trimisă către ANAF, contribuabilul trebuie să menționeze ce dorește să obțină în urma demersului:
• fie să clarifice obligațiile fiscale de plată, inclusiv amenzi de orice fel și alte creanțe bugetare, înscrise în somația de executare silită
• fie să ceară o analiză, împreună cu Fiscul, a situației sale economice și financiare, astfel încât să găsească cele mai bune soluții pentru plata datoriilor acumulate, inclusiv să ia în calcul o înlesnire la plată.
În situația în care debitorul nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru acordarea de înlesniri la plată, acestuia i se aduce la cunoștință obligativitatea de a efectua plata în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal privind rezultatul medierii.
Dacă în cadrul medierii se constată că debitorul nu poate plăti obligațiile înscrise în somație în termen de 15 zile de la finalizarea medierii, atunci se analizează dacă acesta îndeplinește condițiile pentru acordarea înlesnirilor la plată prevăzute de Codul de procedură fiscală sau de alte legi speciale.
Încheierea procedurii este marcată practic de emiterea unui proces-verbal de finalizare a medierii, care cuprinde informații privind obligațiile de plată, posibilitatea de a intra într-o procedură de înlesnire la plată – dacă s-au găsit cauze de suspendare a executării silite – și faptul că rămân 15 zile ca să plătească ce i s-a pretins în somație sau ca să ceară înlesnirea la plată.
În orice caz, indiferent de cum se termină discuția cu Fiscul și concluzia la care se ajunge, inițierea unei proceduri de mediere are efectul – așa cum precizam mai sus – de a obține un „respiro”, de a mai amâna puțin executarea silită. Pentru cei cu șanse reale la obținerea unei înlesniri la plată, medierea ajută și la câștigarea de timp pentru a obține înlesnirea.
Deși procedura de mai sus reprezintă un instrument juridic lăudabil, susceptibil a ajuta debitorii care se află într-o imposibilitate de plată, nu putem să nu observăm că aceasta reprezintă totodată și o creație a legiuitorului lăsată la discreția arbitrară a organului fiscal, care nu oferă posibilitatea diminuării debitului datorat, diminuare specifică noțiunii juridice de „mediere” care presupune realizarea unor concesii bilaterale – împrejurare care ar fi putut favoriza o colectare semnificativă a obligațiilor fiscale. O dată în plus, pentru legiuitor nu este nici o diferență între negociere și mediere, fiind astfel reglementat un model inedit de mediere: „medierea fără mediator”.
