Prevederi aplicabile în România
Una dintre proceduri, din ce în ce mai utilizată în practica românească, este cererea de valoare redusă – mijloc procesual introdus prin articolele 1025-1032 din Codul de procedură civilă ca alternativă la procedura de drept comun şi la cea a ordonanţei de plată pentru soluţionarea cu celeritate a litigiilor patrimoniale.
O astfel de cerere poate fi folosită atunci când o persoană are o pretenție civilă a cărei valoare nu depășește zece mii de lei la momentul sesizării instanței. Această limită nu include dobânzile, cheltuielile de judecată sau alte venituri accesorii.
În același timp, procedura referitoare la cererile de valoare redusă nu poate fi folosită în domeniul fiscal, în cel vamal sau administrativ și nici în chestiuni referitoare la răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice.
Cererile de valoare redusă sunt de competeța judecătoriei (ca primă instanță) și vor fi soluționate în maximum 30 de zile de la primirea informațiilor necesare sau, dacă este cazul, de la dezbaterile orale. Hotărârea astfel dată poate fi atacată la tribunal cu apel. Apelul trebuie făcut în cel mult 30 de zile.
Cererea europeană cu valoare redusă
Procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă este pusă la dispoziția justițiabililor ca o alternativă la procedurile prevăzute de legislațiile statelor membre și acoperă creanțele de până la 5 000 euro/echivalent (fără cheltuieli) în orice țară din U.E., cu excepția Danemarcei. O astfel de hotărâre este recunoscută și executabilă într-un alt stat membru fără să fie necesară o hotărâre de încuviințare a executării și fără să existe vreo posibilitate de a se opune recunoașterii sale.
Pentru derularea procedurii cu privire la cererile cu valoare redusă există anumite formulare-tip, la care se atașează orice documente justificative cum ar fi chitanțe, facturi etc. Actele trebuie transmise instanței competente. În momentul în care instanța primește formularul de cerere, aceasta trebuie să completeze secțiunea care îi este rezervată din formularul de răspuns. În termen de 14 zile de la primirea formularului de cerere, instanța trimite pârâtului un exemplar al acestuia împreună cu formularul de răspuns. Pârâtul are la dispoziție 30 de zile pentru a răspunde prin completarea secțiunii care îi este rezervată din formularul de răspuns. Instanța trimite reclamantului o copie a răspunsului acestuia în termen de 14 zile. În termen de 30 de zile de la primirea răspunsului pârâtului (în cazul în care există un astfel de răspuns), instanța trebuie să se pronunțe.
Hotărârea judecătorească este executorie în toate celelalte state membre ale Uniunii Europene (cu excepția Danemarcei), fără alte formalități suplimentare. Singurul motiv pentru care poate fi refuzată executarea într-un alt stat membru este existența (în acest stat membru) a unei hotărâri judecătorești contradictorii, pronunțată între aceleași părți.
