Debitorii – cum administrezi relatia cu acestia?

Av. Dr. Constantin Neacsu

Problemele cu lichiditatile, tocmai inainte de termenele de plata, apar din ce in ce mai des, si nu doar in industria tipariturilor sau a editurilor. Criza aglomereaza instantele comerciale cu procese vizand recuperarea creantelor. Dar, pentru recuperarea oricarei sume de bani, pe creditor il asteapta un drum anevoios.

Procedura de judecata ii descurajeaza pe creditori

Practica a demonstrat ca procedura de judecata prin care creditorilor ajung sa li se recunoasca drepturile de creanta si sa poata cere urmarirea si executarea debitorilor este, de cele mai multe ori, descurajanta, datorita duratei si a insolvabilitatii debitorilor.

In ciuda discutiilor telefonice sau a intalnirilor, din punct de vedere juridic nu vor exista foarte multe efecte. Somatia sau Notificarea scrisa a valorii pe care clientul o are de plata este extrem de importanta si reprezinta primul pas in demersurile legale ale unui eventual proces.

Pe langa notificari emise de avocati sau executori judecatoresti, cele mai des intalnite metode de presiune juridica a debitorilor sunt ordonanta de plata, procedura de drept comun, cererea cu valoare redusa si chiar cererea de insolventa.

1. Ordonanta de plata este o procedura rapida de recuperare a creantelor ce poate fi utilizata numai pentru recuperarea unor sume de bani care se datoreaza in urma nerespectarii unor contracte de servicii sau din alte inscrisuri insusite de ambele parti. Este vorba aici in principal de facturi. In cadrul acestor proceduri, creantele vizate trebuie sa aiba caracter cert, lichid si exigibil.

Avantaje
Sunt costurile reduse (taxa judiciara de timbru de 200 lei) si timpul mai scurt in care se solutioneaza (in practica, circa 4-8 luni de la introducerea cererii).

Dezavantaje
Un dezavantaj practic al procedurii este durata executarii hotararilor judecatoresti, posibilitatea debitorului de a contesta executarea silita sau faptul ca societatea debitoare poate sa nu detina in patrimoniu bunuri si/sau fonduri banesti a caror lichidare/executare sa acopere plata debitului.

2. Pe langa aceasta modalitate des intalnita, creditorul apeleaza la judecata potrivit dreptului comun. Dezavantajele pentru el sunt taxa de timbru (pana la 10% din valoarea solicitata) si procedura de solutionare (termene mai lungi, notificare prealabila obligatorie etc.). Printre avantajele unei cereri pe dreptul comun amintim posibilitatea creditorului, ca reclamant intr-o astfel de cauza, sa propuna si sa administreze, pe langa proba cu inscrisuri, si alte probe (de exemplu: o expertiza tehnica de specialitate, interogatoriul debitorului etc.), probe care au rolul de a-i „justifica” mai bine demersul judiciar.

3. A treia posibilitate de recuperare a creantelor, dar numai in situatia in care valoarea cererii, fara a se lua in considerare dobanzile, cheltuielile de judecata si alte venituri accesorii, nu depaseste suma de 10.000 de lei la data sesizarii instantei, este procedura cu privire la cererile de valoare redusa reglementata de art. 1025-1032 din Codul de procedura civila.

Cererea se taxeaza conform art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru cu suma de 50 de lei daca valoarea cererii nu depaseste 2.000 de lei, si cu 200 de lei pentru cererile a caror valoare depaseste 2.000 de lei – sume modice in raport cu taxele de timbru ce se platesc in cazul introducerii unei cereri pe dreptul comun.

Procedura cu privire la cererile cu valoare redusa este scrisa si se desfasoara in intregul ei in camera de consiliu, fara a fi necesara infatisarea partilor. Cu toate acestea, instanta poate dispune infatisarea partilor, daca apreciaza acest fapt ca fiind necesar, sau la solicitarea uneia dintre parti. Procedura cu privire la cererile cu valoare redusa se bazeaza, ca regula, pe inscrisuri; prin exceptie, instanta poate incuviinta si alte probe in afara inscrisurilor depuse de parti.

4. Cea mai radicala modalitate de a recupera o creanta o reprezinta cererea de insolventa. Insolventa este situatia in care o firma nu mai are capacitatea financiara de a-si plati datoriile fata de creditori sau angajati. Intrarea in insolventa se face atunci cand au trecut 60 de zile de la scadenta unor plati fata de creditori, orice creditor cu facturi neachitate mai mari de 50 mii lei putand introduce cererea.

Doar ca legislatia romana nu ofera solutii viabile pentru firmele creditoare care au de recuperat bani de la firmele aflate in faliment. Dupa declararea insolventei unei firme partenere de la care are de recuperat bani, un creditor se poate inscrie la masa credala. In cadrul acestei proceduri, se incearca achitarea datoriilor firmei prin valorificarea bunurilor acesteia. Asupra bunurilor personale ale administratorului firmei nu se poate interveni decat daca se solicita instantei atragerea raspunderii personale a acestuia. Intrucat valoarea bunurilor firmei aflate in insolventa este limitata, sumele datorate se achita in ordinea urmatoare: datorii catre angajati (numai daca acestia s-au inscris la masa credala), datorii catre bugetul statului, datoriile catre banca si daca mai raman bani, se achita datoriile catre creditori chirografari.

Pentru a preveni blocajele generate de lipsa de lichiditate, antreprenorii vor trebui sa fie atenti la cateva aspecte:

1. Urmarirea situatiei facturilor neincasate si notificarea legala a rau-platnicilor in vederea recuperarii creantelor (cronologia conturilor colectoare).
2. Utilizarea de contracte sau acorduri comerciale cȃt mai detaliate, clare si cuprinzatoare, inclusiv in ceea ce priveste cuantumul penalitatilor de intȃrziere si termenele de plata. In lipsa unui contract, se pot trece in cuprinsul facturii (inclusiv e-factura) aceste elemente.
3. Factura emisa trebuie sa fie semnata de primire si acceptata la plata sau cel putin sa nu fie contestata in termenul legal.