Av. dr. Constantin Neacsu
Nomadul digital este o persoana care isi castiga venitul lucrand online, fie pentru anumite companii, fie ca freelancer, de oriunde din lume. Pana la acest moment, numeroase state au implementat instrumentul vizei de sedere in favoarea acestei categorii: Dubai, Germania, Estonia, Columbia, Republica Ceha, Grecia, Portugalia, Croatia, Norvegia etc.
Principalul avantaj al vizei de nomad digital este perioada pe care detinatorul o poate petrece intr-o tara – 12 luni, fata de majoritatea vizelor care au valabilitate doar trei luni.
In goana formelor legislative fara fond, si tara noastra a intrat in randul statelor care au reglementat acest domeniu. Potrivit Digital Nomad Index, Romania se afla pe locul 3 in randul tarilor cele mai atractive pentru nomazii digitali – are o viteza crescuta a conexiunii la internet si chirii destul de mici. In Monitorul Oficial din 30 martie 2023 a fost publicata Legea nr. 69/2023 privind regimul fiscal al nomazilor digitali, care clarifica impozitarea veniturilor din salarii, acestia avand anumite facilitati fiscale.
Din punct de vedere fiscal, atata timp cat nomazii digitali nu indeplinesc conditia de rezidenta fiscala in Romania, nu datoreaza impozit pe venitul din salarii si asigurarile sociale pentru veniturile obtinute din strainatate. Practic, nomazii digitali sunt scutiti de taxe daca nu petrec mai mult de sase luni pe parcursul oricarui interval de 12 luni consecutive pe teritoriul tarii noastre; iar daca depasesc aceasta perioada, salariile le vor fi impozitate conform regulilor uzuale din Codul fiscal. Reglementarea legala vizeaza atat strainii angajati cu contract de munca in strainatate, cat si strainii ce detin companii inregistrate in strainatate – atat timp cat acestia isi desfasoara activitatea prin utilizarea tehnologiei informatiei si comunicatiilor pe teritoriul Romaniei.
Asa-zisul castig pe care legea il aduce odata cu intrarea sa in vigoare il reprezinta posibilitatea nomazilor digitali de a solicita si, cu indeplinirea conditiilor prevazute de lege, de a obtine o viza de lunga sedere, atunci cand acestia aleg sa ramana pe teritoriul Romaniei in timp ce obtin venituri din prestarea activitatilor desfasurate la distanta.
In acest fel, fara prea mari eforturi, strainii se pot bucura de protectia generala pe care legile tarii si tratatele internationale la care Romania este parte o ofera. De asemenea, strainii cu resedinta sau domiciliul in Romania pot beneficia de masuri de protectie sociala din partea statului, in aceleasi conditii ca si cetatenii romani.
Pe langa toate aceste aparente beneficii, exista si reversul medaliei. Nimeni nu s-a gandit, spre exemplu, la modalitatile concrete de a reprima frauda fiscala savarsita de catre nomazii digitali si falsii nerezidenti, care isi reduc artificial masa impozabila prin utilizarea impozitului pe nerezidenti. Nu mai vorbim despre tot felul de aventurieri care profita de viza de sedere in Romania, dau „tunuri” si apoi se fac nevazuti in alte cotloane de lume. Nicaieri nu se prevede intarirea controlului asupra platilor online prin entitati sau aplicatii din strainatate sau care ar fi procedura de a investiga transferurile de criptomonede ale acestor persoane.
Fara a avea parghii concrete de identificare a unui nomad digital, dar si a tuturor veniturilor care ii sunt asociate, interpretarea conventiilor de evitare a dublei impuneri si atribuirea subiectiva a competentei de impozitare vor da nastere la tot felul de controverse. De pe urma carora vor profita organizatiile interstatale pentru a implementa, pentru „binele nostru” un sistem de impozitare unitara a veniturilor la nivel international.
