Cum a început povestea StudioRIP?
În anii ‘90 am avut cu fratele meu un studio de pre-press și făcând filmele tipografice la o firmă clujeană eram șocați cât de incomod era RIP-ul folosit de ei: nu au avut la dispoziție nici măcar preview, de fiecare dată aveam emoții neștiind dacă filmul iese corect.
Fiind programatori de profesie, în momentul în care am aflat la ce prețuri exorbitante se vând softurile RIP, ne-am hotărât să facem un RIP cu o interfață mai prietenoasă și cu o funcționalitate mai apropiată de softurile DTP.
După câțiva ani de dezvoltare, am început să pătrundem pe piața internațională cu ajutorul unei firme din Anglia.
Cum a fost primit softul pe plan internațional?
Evenimentul crucial era târgul internațional Drupa 2008, unde am făcut cunoștință cu o altă firmă engleză care a preluat distribuția softului. Fiind o firmă mai mare și având relații internaționale, au recrutat anual zeci de dealeri din întreaga lume și au asigurat brandului StudioRIP o notorietate internațională.
În ce țări se folosește azi softul StudioRIP?
Avem peste o sută de dealeri, din Japonia până în SUA, cu mii de instalări din Afganistan până în Peru, din Indonezia până în Islanda. Doar azi s-au logat pe serverul nostru peste o mie de utilizatori…
Cum sună brandul StudioRIP pe piața mondială?
Ca să vă dau câteva exemple: firma japoneză SCREEN, leaderul mondial în echipamente CTP, recomandă StudioRIP pentru mașinile lor flexo în EU și SUA, unde au și vândut un StudioRIP „rebranded”. Situația e similară cu Cron la nivel european, iar EPSON ne-a invitat la standul lor Drupa în 2016 să demonstrăm capabilitatea imprimantelor inkjet EPSON de a produce separații de culoare pe film și placă.
Deci pe lângă echipamentele convenționale laser ați pătruns și pe piața inkjet?
La târgul Drupa 2012 câțiva dealeri StudioRIP ne-au convins că industria imprimantelor cu jet de cerneală are un potențial imens de dezvoltare și are nevoie de un soft mai bun decât cele existente pe piață. Astfel – fără să neglijăm piața high-end al CTP-urilor ofset și flexo – am început să investim și în această tehnologie.
După ani buni de perfecționare a tehnologiei noastre inkjet, am constatat cu surprindere că această tehnologie este o alternativă reală pentru imagesetterele și CTP-urile laser.
De ce v-a surprins acest lucru?
Cine a avut vreodată o imprimantă de birou cu jet de cerneală știe că aceasta nu se compară calitativ cu o imprimantă laser: conturul textelor este mai zimțat, literele devin îngroșate etc. E greu să scapi de preconcepția că tehnologia inkjet e bună doar pentru lucrări de calitate inferioară.
Însă realitatea este că o imprimantă profesională EPSON, cu reglajele potrivite, cu cerneala potrivită, pe filmul sau placa potrivită, la o rezoluție de 2880 dpi și folosind tehnologiile noastre brevetate Edge Enhancement, Ink Spread Compensation și Dynamic Density Modulation, scoate o calitate care doar sub microscop se deosebește de calitatea produsă de echipamentele laser.
Această preconcepție mai persistă?
Încă mai văd multe fețe șocate când le arăt plăcile sau filmele noastre sub microscop, dar piața începe să se obișnuiască cu faptul că imagesettere nu se mai fabrică și un sistem inkjet bun poate să facă treabă aproape la fel de bună.
De când am lansat sistemul nostru CTP, piața începe să se obișnuiască și cu faptul că se pot face plăci ofset de calitate cu sisteme inkjet.
Deci pe lângă soft, mai produceți și un CTP?
Da, după câteva sisteme de test vândute în țară, la Drupa 2016 am lansat pe piața internațională sistemul StudioRIP Droplet To Plate – DTP. Sistemul e destinat tipografiilor mici și mijlocii ce nu vor să investească într-un CTP convențional laser care costă undeva între 40 000 € și 100 000 €, în timp ce sistemul nostru începe de la 3 200 € și chiar sistemul complet A0 cu mașină de developat costă doar 5 000 €.
Diferența de preț e enormă. Chiar nu există diferențe semnificative de calitate?
Majoritatea diferențelor sunt nesemnificative pentru tipografiile mici. Viteza noastră de 10–15 plăci A3 pe oră e suficient de bună, iar rasterul de 175 lpi e suficient de fin pentru o tipografie mică. Rasterul fiind uniform, cu puncte bine definite, iar conturul textelor fiind perfect și sub lupă, placa finită e practic identică cu o placă CTCP, arată și se comportă la fel – fără un microscop ar fi foarte dificil de spus că placa noastră nu a ieșit dintr-un CTP convențional.
Nu există nici alte dezavantaje, ca de exemplu prețul consumabilelor?
Prețul consumabilelor este similar cu prețul consumabilelor CTP-urilor convenționale, costul plăcii finite fiind undeva la 6–7 €/mp, suma incluzând și costul cernelii. Aș zice că singurul dezavantaj major e faptul că sistemul nu e automatizat.
În schimb, există avantaje ca simplitatea și dimensiunea redusă a echipamentului, care în plus se poate folosi ca proofer calibrat, ca imprimantă color de uz general și ca imagesetter, de exemplu pentru filme de ștanță sau de serigrafie.
Câte sisteme s-au vândut până acum?
Avem circa 50 de instalări, majoritatea în România, dar avem deja dealeri în SUA, Spania, Grecia și Pakistan.
Aveți soluții și pentru cei care vor să facă filme serigrafice sau flexografice?
Da, avem și echipamente StudioRIP Droplet To Film – DTF, care sunt de fapt imprimante EPSON cu softul nostru și cu consumabilele noastre, cerneală rezistentă la zgârieturi cu densitate înaltă UV, respectiv film rezistent la apă.
Unde se pot găsi detalii despre produsele StudioRIP?
Pe site-ul nostru www.studiorip.com sunt specificații detaliate, iar în cazul CTP-ului este și un film de prezentare.
