Imaginati-va: este decembrie 1843. Sunteti Sir Henry Cole, functionar public, fondator de muzeu, campion al reformei postale si o personalitate sociala de exceptie. Prietenii va inunda cu corespondenta, iar eticheta victoriana va cere sa raspundeti la fiecare scrisoare. Teancul de pe masa creste. Anxietatea va creste la randul ei. Aveti nevoie de o solutie. Fara sa fie ceva intentionat, ceea ce a facut Cole in continuare avea sa creeze unul dintre cele mai durabile fluxuri de venituri din istoria tipografiei.
Antreprenorul „accidental”
Solutia lui Cole a fost de o simplitate de-a dreptul eleganta: l-a angajat pe prietenul sau artist John Callcott Horsley sa proiecteze o singura imagine care putea fi reprodusa litografic. Rezultatul a fost un triptic care ii infatisa pe membrii familia Cole ridicand paharele in cinstea sarbatorii de Craciun (lucru scandalos – copiii pareau sa bea si ei vin, spre consternarea Miscarii pentru Temperanta din Anglia), inconjurati de scene de acte caritabile.
Cole a tiparit o mie de exemplare pe carton cu dimensiunile de 13,7 cm × 8,25 cm. A adaugat spatii libere pentru „CATRE:” si „DE LA:” si a inclus urarea „Craciun fericit si un An Nou fericit”. A folosit cate exemplare avea nevoie, iar pe restul le-a vandut cu un siling fiecare la magazinul sau de arta. A fost oare un esec comercial, asa cum sustin unii istorici? Poate. Dar a fost o idee al carei moment avea sa vina.
Sir Henry Cole (1808-1882)
(NOTĂ: In 2001 Una dintre cartile postale originale ale lui Cole din 1843 s-a vandut la o licitatie in schimbul a 22 250 de lire sterline, ceea ce sugereaza ca chiar si esecurile pot ajunge sa fie nepretuite daca timpul le ofera rabdarea necesara.)
Cand infrastructura a intalnit oportunitatea
Iata ce a facut ca miscarea lui Cole sa fie, in mod accidental, geniala: cu doar trei ani inainte, el contribuise la infiintarea Penny Post. Dintr-o data, oricine din Anglia putea trimite corespondenta cu doar un penny. Caile ferate inlocuisera trasurile trase de cai, sporind exponential capacitatea de transport a corespondentei. Astfel, infrastructura necesara pentru o revolutie a trimiterii felicitarilor era deja existenta.
Insa a fost nevoie de decenii intregi pentru ca piata sa ajunga din urma tehnologia. Explozia reala a venit abia in anii 1870 si 1880, determinata de convergenta a trei factori pe care orice director modern din sectorul de print i-ar recunoaste astazi: tehnologie imbunatatita, conditii economice favorabile si schimbari demografice.
Jocul tehnologiei
Cromolitografia a schimbat totul. Atunci cand si-a deschis un atelier langa Boston in anii 1870, imigrantul german Louis Prang nu s-a limitat doar la tiparirea unor felicitari de Craciun. El a inceput sa creeze adevarate miniaturi artistice. Unele dintre designurile sale foloseau pana la 30 de culori diferite, cu embossing, lac si ornamente franjurate.
Pana in anii 1880, Prang producea peste cinci milioane de felicitari anual. Procesul de imprimare care odinioara necesita colorarea manuala permitea acum productia in serie la scara larga.
Apoi, in 1883, Statele Unite au adoptat tarife postale uniforme. Dintr-o data, costul trimiterii unei felicitari catre o ruda din California a devenit acelasi ca al trimiterii uneia intr-un cartier vecin. Impreuna cu imbunatatirile economice din sectorul de tipar, felicitarile de Craciun au devenit accesibile maselor largi, fiind disponibile in tutungerii si magazine ieftine.
Pana in anii 1920, peste 5000 de americani lucrau in aceasta industrie. Designurile din fiecare an erau produse de artizani bine platiti si erau pazite cu strasnicie ca niste secrete comerciale pentru a preveni imitarea de catre firmele rivale. Felicitarea de Craciun devenise deja o afacere de mare amploare.
Felicitarile de Craciun intra un uzul cotidian
Dar cum ramane cu felicitarea moderna de Craciun asa cum o stim astazi? Aceasta se datoreaza lui Joyce Hall si fratilor sai, care, in 1915, au revolutionat formatul printr-o idee simpla: oamenii voiau sa scrie mai mult decat permitea o carte postala, dar mai putin decat o scrisoare intreaga. Compania Hall Brothers (mai tarziu Hallmark Cards) a introdus formatul pliat de 10 × 15 cm, introdus intr-un plic.
Astfel, deja pana la mijlocul secolului, felicitarile de Craciun devenisera o adevarata institutie americana. O familie americana obisnuita cumpara, in medie, 30 de felicitari pe an.
Pentru industria tipografica, acest lucru s-a tradus prin venituri sezoniere predictibile, pe care se putea conta ca pe ceas in fiecare ultim trimestru al anului. Studiourile de design prosperau. Finisajele speciale s-au inmultit. Hartia de calitate a devenit un important atu comercial. Piata felicitarilor de Craciun a stimulat inovatia in toate aspectele, incepand de la imprimarea cu folie pana la decupaje speciale.
In zilele noastre, chiar si in mijlocul turbulentei digitale care l-ar fi adus pe Sir Henry intr-un atac de apoplexie victorian, felicitarea de Craciun inca rezista. Americanii inca mai cumpara anual aproximativ 1,3 miliarde de felicitari de Craciun. Felicitarile de Craciun reprezinta circa 23% din cele 6,5 miliarde de felicitari pe care americanii le achizitioneaza in fiecare an. In plus, aproximativ 73% dintre americani continua sa expedieze felicitari de Craciun.
Este adevarat ca industria a intrat in contractie; insa, asa cum se spune ca ar fi remarcat Mark Twain, „Stirile despre moartea mea sunt foarte exagerate”. Felicitarile de Craciun continua sa inregistreze cifre impresionante.
Ridicati un pahar in cinstea lui Sir Henry Cole
In timp ce va incheiati planificarile de sfarsit de an si priviti spre 2026, turnati-va o bautura festiva in pahar si ridicati-l in cinstea lui Sir Henry Cole. In vremea lui, el doar incerca sa-si rezolve problema. Dar, facand ceea ce a facut, a creat o industrie care le-a oferit locuri de munca stabile tipografilor, designerilor si lucratorilor postali timp de 181 de ani deja.
Nu-i deloc rau pentru cineva care pur si simplu nu mai voia sa scrie atat de multe scrisori…
