Termenul „embosare” își are originea în franceza veche, fiind compus din prefixul „em-” (în) și rădăcina „boce” (protuberanță). Istoria acestui procedeu de înnobilare începe în Parisul anului 1784, atunci când Valentin Haüy a folosit pentru prima dată efectul de embosare pentru a scoate în relief literele alfabetului latin standard. Mai târziu, în perioada războaielor napoleoniene (1799 – 1815), tehnica a fost utilizată ca metodă de educare pentru persoanele nevăzătoare.
Embosarea este deci o metodă de imprimare uscată și permanentă care utilizează o matriță pe suprafața căreia este creat modelul dorit în dimensiune inversă, matrița fiind apoi conectată la o presă care utilizează căldura și o metodă de ștanțare pentru crearea unui design în relief prin aplicarea presiunii pe partea din spate (inferioară) a materialelor, modificându-le astfel suprafața. Tehnica poate fi folosită pe orice material subțire, maleabil și de formă plată, inclusiv pe hârtie, film din plastic, folii metalice, materiale textile sau piele, sub formă de rolă sau în coli individuale. În timp ce embosarea are scopuri strict decorative, procedeul afectează de cele mai multe ori și caracteristicile fizice ale materialelor: o folie metalizată embosată va fi mai maleabilă, un film din plastic își va schimba după embosare în mod dramatic proprietățile elastice, pe când embosarea hârtiei cretate îi va îmbunătăți acesteia flexibilitatea și capacitatea de absorbție. Efectul opus embosării – obținut prin aplicarea presiunii pe partea superioară a substratului, adâncind materialul pe anumite porțiuni controlate de matriță – se numește debosare.
Printre principalele tipuri de embosare amintim în primul rând embosarea oarbă, care nu include folosirea de cerneluri sau folii pentru evidențierea designului. Urmează embosarea cu folio, un proces distinct care presupune folosirea unei folii colorate, plasate între matriță și substratul de embosat. Alte metode includ și embosarea combinată cu timbru sec și cu folie, pastelling-ul sau embosarea cu ajutorul culorii (tint leaf) care folosește o matriță ce conferă o notă vintage subtilă unui substrat înnobilat cu timbru sec sau folio. Amintim aici și tehnica de emailare prin care zona de embosat este finisată cu ajutorul unor lacuri lucioase sau cu diferite efecte. O tehnică de embosare foarte asemănătoare emailării este arderea, excluzând însă lacurile care sunt înlocuite în acest caz cu temperaturi ridicate pentru obținerea unor efecte de ars, vechi sau umbrit – mai ales pe obiectele din piele.
În industriile de printing și packaging embosarea este o metodă de înnobilare foarte populară care creează complexitate vizuală prin adăugarea unei noi dimensiuni mesajelor de brand. Printre avantajele de marketing ale ambalajelor astfel înnobilate se numără și faptul că atrag atenția la raft, diferențiindu-se de celelalte produse prin construirea unei experiențe vizuale și tactile memorabile pentru consumatori. Ambalajele asigură astfel rentabilitatea investiției deoarece prin folosirea unui procedeu de embosare, brandurile își cresc vânzările și devin mai recognoscibile. Finisajele embosate evocă luxul și sofisticarea, ceea ce aduce valoare adăugată unor produse premium de tipul băuturilor alcoolice, produselor de colecție, cosmeticelor, materialelor oferite în hoteluri sau restaurante și produselor în ediție limitată. Embosarea, chiar în variantele sale cele mai simple, poate transforma un produs într-o experiență, dat fiind că a simți o imagine este ceva foarte diferit de a o vedea pur și simplu. O suprafață în relief, combinată cu efecte mate sau lucioase, îl provoacă pe consumator să interacționeze cu ambalajul prin atingere – ceea ce crește șansele ca produsul respectiv să fie achiziționat și pentru care majoritatea consumatorilor sunt dispuși să plătească mai mult. Altfel spus, oportunitatea de a atinge un produs cu finisaje tactile poate crește numărul achizițiilor neplanificate.
Tehnica de embosare oferă producătorilor de ambalaje libertatea de a explora valențele și posibilitățile infinite oferite de ambalaje. Un exemplu al acestei abordări aparține companiei americane O-I, lider mondial în producția de ambalaje din sticlă. În 2012 aceasta a lansat pe piață o serie de sticle „embosate pe interior” cu diferite forme punctate sau în spirală, în timp ce exteriorul s-a păstrat plan pentru a permite aplicarea etichetelor. Un alt exemplu la fel de edificator este cel al producătorului francez de vinuri Michel Chapoutier, care a imprimat prin embosare informații în braille pentru nevăzători pe fiecare etichetă a vinurilor vândute. Nu trebuie să uităm nici de inovația grupului Merk – embosarea virtuală sau imprimarea VE3D – care creează efectul vizual al embosării fără însă a reproduce și efectul tridimensional propriu-zis. O altă inovație uimitoare din punct de vedere vizual aparține producătorului de ambalaje din metal și sticlă, Ardagh Group. Noul său proces de „embosare sculpturală” permite sculptarea sticlei pe mai multe niveluri, creând adâncime și detalii complexe. Această tehnologie a fost recent utilizată pentru reproducerea diferitelor texturi, inclusiv a lemnului sau cojilor de citrice.
Embosarea este și va rămâne o modalitate de exprimare a bunului gust, a rafinamentului specific gamelor premium și a inovațiilor din sectorul de packaging, care merg dincolo de percepția vizuală.
