Invenția WikiCells constă în alimente ambalate în membrane produse din ingrediente naturale, o soluție care nu a avut însă parte de succes și pe piața din România. Potrivit lui Dorin Cojocaru, citat de green-report.ro, legile Uniunii Europene sunt extrem de stricte în ceea ce privește comercializarea alimentelor: „În România și chiar în Europa, cred că o astfel de idee este departe de a fi pusă în practică, mai ales pe piața lactatelor, unde normele de igienă sunt deosebit de stricte. Riscul ca iaurtul sau brânzeturile proaspete, împachetate doar în membrană comestibilă, să se degradeze este foarte crescut, având în vedere perisabilitatea crescută a acestor produse. Un ambalaj comestibil este cu siguranță organic și necesită, la rândul său, să fie protejat. În plus, nu poți asigura depozitarea sau transportul acestor produse în condiții igienico-sanitare optime, dacă nu sunt protejate de ambalaje convenționale”. Reprezentantul Asociației Patronale Române din Industria Laptelui și-a exprimat rezervele și în privința obiceiurilor de igienă ale românilor vizavi de acest tip de ambalaje. Mai ales copiii nesupravegheați ar putea fi supuși unui pericol considerabil dat fiind că membranele organice pot produce toxiinfecții alimentare, fiind un mediu propice multiplicării microorganismelor.
Invenția futuristă Wikicells este însă una deosebit de practică, ea poate fi utilizată cu succes pentru a înlocui aproape orice tip de ambalaj din plastic și nu numai, contribuind la reducerea cantității de deșeuri. Potrivit lui David Edwards, igiena ambalajelor comestibile nu este o problemă: „Ambalajele comestibile ar putea să reprezinte o soluție viabilă pentru rezolvarea problemei deșeurilor alimentare. Pot fi păstrate și câteva luni în frigider, iar în ceea ce privește igiena este suficient ca paharele sau borcanele organice să fie clătite cu apă înainte de a fi mâncate”. Ideea bioinginerului poate reprezenta sfârșitul utilizării plasticului în industria alimentară. Ce este de fapt WikiCell? Un astfel de ambalaj comestibil este format din două straturi, primul seamănă cu coaja unui fruct de tipul strugurilor sau afinelor, fiind complet comestibil. Al doilea strat seamănă cu coaja portocalei sau a nucii de cocos – acesta este mai durabil și poate fi comestibil sau nu, fiind în schimb complet biodegradabil. Primul produs de acest fel lansat de către startup-ul WikiCell Designs este un tip de înghețată împachetată într-o carcasă comestibilă. David Edwards propune o mare varietate de modele de ambalaje comestibile – de la vinul ambalat într-o pungă produsă din coajă de struguri până la sucul de portocale ambalat într-un recipient cu aromă de coajă de portocală.
Conceptul a fost dezvoltat de startup-ul WikiFoods, iar un prim local WikiBar dedicat acestei tehnologii a fost deschis deja la Paris, cu participarea designerului futurist Mathieu Lehanneur. Alimente precum iaurtul sau mozzarella pot fi ambalate în cocă de ciocolată sau din zahăr de orz, iar popularitatea soluției l-a determinat pe inventator să se gândească la colaborări cu diferiți actori ai industriei alimentare europene cu scopul promovării invenției. Maria Ionescu, directorul Laboratorului de ambalaje din cadrul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare – IBA București, susține că cercetătorii români nu dezvoltă deocamdată proiecte de acest tip, deși doctoranzi din Sibiu sau Galați abordează acest subiect în tezele lor. Pe de altă parte, Dan Cristiu – directorul executiv al Asociației Producătorilor de Ambalaje din România (ARAM) – consideră că ambalajele comestibile reprezintă o idee eficientă pentru rezolvarea problemelor deșeurilor alimentare din plastic. Potrivit acestuia, „există deja ambalaje biodegradabile, cu impact minim asupra mediului; adoptarea acestui tip inovator de ambalaje poate diminua cantitatea de deșeuri din industria alimentară și poate stopa risipa de materii prime”.
Acesta nu este însă singurul proiect de acest fel – specialiștii estimează că materii prime precum trestia de zahăr, scoarța copacilor sau paiele de grâu vor deveni în doar câțiva ani materia primă pentru ambalajele viitorului. Companii precum Coca-Cola și alte branduri producătoare de băuturi cercetează în prezent posibilitatea folosirii deșeurilor vegetale în proporție de 100% pentru realizarea recipientelor de îmbuteliere. Un astfel de exemplu este tehnologia PlantBottle care permite producerea de sticle asemănătoare celor clasice din plastic, care însă au în compoziția lor 22,5% materie vegetală – peste 25 de miliarde de astfel de sticle PlantBottle au fost comercializate de Coca-Cola începând cu 2010. La rândul său, compania PepsiCo a anunțat încă din 2011 investiții de milioane de dolari în dezvoltarea tehnologiei care le va permite înlocuirea recipientelor din plastic cu un nou tip de ambalaj produs în procent de 100% din scoarță de pin sau din resturi rezultate din prelucrarea porumbului.
