Romanii au preluat de la egipteni metoda de fabricare a sticlei și au fost primii care au îmbunătățit tehnicile pentru a o folosi chiar și în arhitectură. Geamurile pentru ferestre au apărut abia în secolul al XI-lea, datorită meșteșugarilor germani. Englezii au fost cei care au introdus cărbunele în procesul de fabricație, reușind să dezvolte o industrie în care componenta estetică a sticlei trecea pe al doilea plan, mult mai importante fiind rezistența și aplicațiile materialului. Un salt în timp ne arată că dezvoltarea ambalajelor din sticlă a primit un foarte mare avânt în 1899, când americanul Michael J. Owens a inventat maşina automată pentru suflat sticlă, aceasta înlocuind parţial suflatul cu gura, metodă practicată şi în prezent la realizarea multor articole de sticlărie.
Sticla este unul dintre cele mai vechi materiale, iar sub formă de ambalaj poate fi folosită pentru conservarea și protejarea alimentelor de factorii contaminanți. Printre preocupările recente ale marilor producători de ambalaje din sticlă se numără și producția unor recipiente mai ușoare și robuste pentru industria alimentară și cea producătoare de băuturi. Proprietățile impermeabile ale sticlei o transformă în ambalajul perfect, cu atât mai mult cu cât sticla nu are nevoie de folii adiționale, fiind capabilă să asigure produsului o viață la raft de peste 18 luni. În 2010, nu mai puțin de 79 de sticle de șampanie veche de 200 de ani au fost descoperite în Marea Baltică. Acestea proveneau de pe un vas care a naufragiat, iar șampania era perfect conservată și putea fi consumată. Având o asemenea vechime, fiecare sticlă din acest lot valora în urmă cu 10 ani 15 000 de dolari.
Atât producătorii cât și consumatorii știu că sticla oferă utilizare nesfârșită și reciclabilitate în proporție de 100%, fiind realizată din materii prime naturale care există din abundență: siliciu sub formă de nisip, sodă sub formă de carbonat și sulfat, var sub formă de calcar, alături de diverși oxizi precum aluminiu sau magneziu. În plus, ambalajele din sticlă ajută la crearea unui design autentic asociat calității, longevității și eleganței. Sticla are și un istoric curat din punct de vedere al impactului asupra sănătății. Doctorul Jane Muncke, reprezentant al Food Packaging Forum Foundation, face următoarele precizări importante: „Substanțele chimice se transmit în cantități mici de la ambalaje la alimente, iar în trecut acest lucru era considerat cu risc scăzut. Însă pe baza descoperirilor științifice recente, acum suntem îngrijorați chiar și de nivelurile foarte scăzute ale substanțelor chimice cu acțiune hormonală, întrucât se cunosc mult prea puține informații despre efectele și mai ales despre expunerea noastră la astfel de substanțe chimice în fazele critice ale dezvoltării umane, cum ar fi în uter sau în timpul copilăriei timpurii”.
Sticla – exponenta sănătății și a eleganței în industria producătoare de ambalaje – este ecologică, iar calitățile sale naturale sunt potențate de stabilitatea sa chiar și la temperaturi extreme, aceasta prezentând rezistență dovedită la agenții chimici sau atmosferici. Această rezistență transformă sticla în soluția ideală de packaging pentru industria alimentară. Sticla este neporoasă și impermeabilă, deci nu există interacțiuni între ambalajele din sticlă și produse, care să afecteze aroma alimentelor și a băuturilor. Recipientele din sticlă nu afectează gustul, mirosul sau compoziția produselor pe care le conțin, iar transparența materialului permite consumatorului să evalueze mai bine produsul. În stare topită, în timpul procesului de formare, sticla este capabilă să preia diverse forme și culori. Sticla poate fi simplă sau decorată, netedă sau embosată, transparentă sau opacă, permițându-le brandurilor să exprime fără limite identitatea produselor. În viitor, sticla își poate dovedi aportul ecologic dat fiind că este printre puținele materiale care pot fi reciclate la infinit, fără a se pierde din calitatea sau cantitatea materialului. În funcție de aplicațiile sale, sticla este prezentă mai ales în industria alimentară și în cea producătoare de băuturi alcoolice și non-alcoolice, dar și în industria farmaceutică și de îngrijire personală. Geografic vorbind, piețele cel mai dezvoltate pe segmentul ambalajelor din sticlă sunt localizate în Europa și în zona Asia-Pacific, având ca principali reprezentanți producători precum Amcor Ltd., Bormioli Rocco SpA, Ardagh Group, Hindustan National Glass & Industries Ltd., Gerresheimer AG, Koa Glass Co. Ltd., Nihon Yamamura Glass Co. Ltd., Saint-Gobain S.A., Piramal Glass Limited, Vetropack Holding AG, Stolzle-Oberglas GmbH, Wiegand Glas sau Vidrala SA.
Sticla poate fi personalizată prin diferite tehnici, dintre care amintim imprimarea în relief, prin transfer termic, tampografia, imprimarea cu vopsea fluorescentă, gravarea cu laser sau imprimarea UV – fiecare dintre aceste metode având ca rezultat un produs rezistent la umiditate și la zgârieturi. Cea mai nouă tehnologie de personalizare a sticlei este metoda de imprimare digitală cu cerneală pentru ceramică – printarea se realizează într-un mediu controlat în ceea ce privește parametrii de temperatură și umiditate, după care sticla este expusă unei temperaturi cuprinse între 650 și 700 grade Celsius. După acest proces cerneala pentru ceramică fuzionează cu sticla, iar grafica imprimată se poate păstra la aceeași calitate timp de cel puțin 15 ani fără a fi afectată de factori externi, zgârieturi sau raze ultraviolete. Imaginile imprimate pot fi de asemenea opace, semiopace sau translucide. Până în 2007, printul UV și serigrafia au fost principalele metode de imprimare pe sticlă. În perioada 19 iunie – 3 iulie 2019, organizația științifică Mind Insights a realizat un studiu de piață pe un eșantion de 120 de participanți cu scopul de a analiza și compara modul în care consumatorii percep o sticlă cu vin imprimată direct cu ajutorul serigrafiei, comparativ cu o sticlă identică pe care s-a aplicat doar o etichetă. Rezultatele au arătat că imprimarea directă prin serigrafie acordă ambalajului o imagine modernă, iar cumpărătorul consideră că produsul respectiv este unul excepțional și autentic. Alte analize ale comportamentului consumatorilor au arătat că produsele ale căror ambalaje atrag din punct de vedere vizual sau tactil sunt mai des achiziționate.
De curând știința a mărit spectrul beneficiilor pe care le poate oferi sticla prin inovația propusă de firma olandeză MIRON Violetglass. Producătorul a introdus pe piață un tip special de sticlă violet, numită și „sticlă biofotonică”, aceasta fiind destinată conservării îmbunătățite a produselor naturale care se datorează proprietăților sale de protecție împotriva luminii. Sticla biofotonică protejează produsele de influenţa părţii vizibile a spectrului luminii, fiind în același timp un mediu permisibil pentru lumina din spectrul electromagnetic invizibil (UV-A şi infraroşu). Datorită capacității sale naturale de a bloca lumina, sticla violet este utilizată de obicei în producția ambalajelor pentru produse organice destinate îngrijirii pielii, extinzând termenul de valabilitate și eficiența acestora.
Sticla este cel mai stabil material pentru ambalare deoarece nu prezintă riscul ca substanțele chimice dăunătoare să pătrundă în alimente, nu necesită materiale cu rol de barieră sau aditivi suplimentari, un recipient din sticlă fiind realizat din 100% sticlă pură. Toate aceste avantaje transformă acest material într-unul care va continua să fie redescoperit în diverse aplicații și formule.
