Avocat Dr. Constantin Neacșu –
Baroul București
Tel.: 0744244852
În categoria accidentelor de muncă intră și unele evenimente care nu se produc ca urmare a prestării efective de activitate, cum ar fi: deplasarea înspre ieșirea din unitate, accidente petrecute în timpul pauzelor de masă sau când lucrătorii se află la baie. Chiar și când un lucrător este rănit ca urmare a unei agresiuni în timp ce presta activitate, acest lucru intră tot în categoria accidentului de muncă și trebuie cercetat ca atare. Tot accident de muncă este considerat și evenimentul în care un lucrător se rănește în timp ce se află în formare profesională, fie că este vorba de cursuri de calificare, recalificare sau perfecționare a pregătirii profesionale, în timpul și din cauza efectuării activităților aferente stagiului de practică. Nu trebuie uitat nici accidentul de traseu, care poate este cel mai cunoscut accident ce nu are legătură efectivă cu prestarea de activitate.
Legea prevede faptul că angajatorul are obligația de a ține evidența accidentelor de muncă ce pot incapacita prestarea la locul de muncă a angajatului mai mult de 3 zile de lucru, a accidentelor ușoare, a bolilor profesionale, dar și a incidentelor periculoase. De asemenea, angajatorul are și obligația de a elabora pentru autoritățile competente rapoarte privind accidentele de muncă suferite de angajații săi (art. 13 din Legea nr. 319/2006).
Firmele sunt obligate să cerceteze accidentele de muncă inclusiv pentru salariații care lucrează de acasă. Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea împrejurărilor și a cauzelor care au condus la producerea acestora, a reglementărilor legale încălcate, a răspunderilor și a măsurilor ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare și pentru determinarea caracterului accidentului.
Cercetarea evenimentelor este obligatorie și se efectuează după cum urmează:
a) de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă;
b) de către ITM, în cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidentă sau confirmată, deces, accidente colective, incidente periculoase, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă lucrătorilor la angajatorii persoane fizice, precum și în situațiile cu persoane date dispărute;
c) de către Inspecția Muncii, în cazul accidentelor colective generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;
d) de către autoritățile de sănătate publică teritoriale, în cazul suspiciunilor de boală profesională și a bolilor legate de profesiune.
Cercetarea presupune întocmirea unor note de constatare la fața locului, prelevare de probe de la locul accidentului, întocmirea unor schițe, efectuarea unor fotografii, audierea accidentaților, audierea persoanelor prezente, corespondența cu alte instituții/unități în vederea obținerii actelor solicitate etc. De asemenea, pentru cercetarea evenimentelor se pot solicita experți sau specialiști.
Dosarul de cercetare – întocmit de comisia numită de către angajator – se înaintează pentru verificare și avizare la ITM-ul pe raza căruia s-a produs evenimentul, în termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării, urmând ca ITM-ul să analizeze, avizeze și restituie dosarul în cel mult 7 zile lucrătoare de la data primirii. Dosarul de cercetare original – întocmit de ITM – va fi înaintat în vederea avizării la Inspecția Muncii, în cel mult 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării.
Ce riscă angajatorii care nu respectă prevederile legale privind accidentele de muncă
Angajatorii care încalcă normele legale pentru sănătatea și securitatea în muncă pot fi sancționați cu amenzi de până la 10 000 de lei. Contravențiile și amenzile pot fi aplicate, după caz, de inspectorii de muncă sau de inspectorii sanitari, după întocmirea procesului-verbal. Totodată există fapte care sunt încadrate la infracțiuni și care pot fi pedepsite cu închisoare de la un an la trei ani.
Astfel este sancționată penal „neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate și sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională”.
Infracțiune constituie și „nerespectarea de către orice persoană a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională“.
Amenzile aplicabile sunt cuprinse între 12 000 și 1,2 milioane de lei, iar în funcție de gravitatea consecințelor, instanțele pot aplica și pedepse complementare – suspendarea activității, închiderea unor puncte de lucru sau chiar dizolvarea.
Dincolo de statisticile sumbre referitoare la accidentele de muncă și consecințele nerespectării obligațiilor legale, identificarea permanentă a riscurilor constituie o obligație nu doar a angajatorului, ci și a salariatului, care trebuie să conștientizeze importanța standardului minim în domeniul securității și sănătății în muncă.
