Tiparul offset este un proces de imprimare indirectă, ceea ce înseamnă că suprafața purtătoare de imagine nu intră în contact fizic cu substratul, care de obicei este hârtia. Procesul funcționează pe principiul că uleiul și apa nu se amestecă între ele. Mașinile de imprimare offset utilizează plăci din aliaj de aluminiu acoperite cu straturi fotosensibile. Pentru a genera imaginea ce urmează a fi imprimată, placa este expusă la un fascicol laser sau la lumină UV, procedeu prin care grafica și textul sunt transferate pe placă. Zonele astfel expuse vor deveni oleofobe, adică vor respinge substanțele uleioase, respectiv cernelurile, în timp ce zonele neexpuse vor deveni hidrofobe, adică vor respinge apa și vor permite cernelii să adere la substratul de imprimare, ceea ce va face posibilă redarea imaginilor și textelor dorite.
Orice imagine multicoloră este imprimată printr-o combinație de 2 sau mai multe culori primare. Pentru a genera o grafică în policromie, se procedează mai întâi la separarea fiecărei culori și descompunerea imaginii într-o rețea de puncte de raster.
Imprimarea offset în policromie
Suprafața purtătoare de imagine în tiparul offset este placa din aliaj de aluminiu, pe care sunt transferate grafica și textele cu ajutorul tehnologiei computer-to-plate. Pentru a reproduce o imagine multicoloră în procesul de imprimare offset, tonul original este transformat în semitonuri, adică în șabloane de puncte cu mărimi diferite, numite puncte de raster – punctele mici redau suprafețele luminoase, iar punctele mari pe cele întunecoase sau umbrite. Prin urmare, imprimarea în policromie începe de la separarea imaginii în culori primare și conversia acesteia în semitonuri. Orice imagine este separată în patru culori primare: cyan, magenta, yellow (galben) și black (negru). Acestea sunt combinate în modelul de culoare CMYK pentru a forma alte culori. CMYK este un sistem substractiv ce se bazează pe absorbția luminii de către suportul de imprimare. Pentru vederea umană, cele trei culori primare sunt roșu, verde și albastru.
Așadar, pentru a putea reda aceste culori este necesară combinarea a câte două culori primare:
a) roșu = magenta +galben
b) verde = cyan + galben
c) albastru = cyan + magenta
Cu cât punctul de raster este mai fin, cu atât sunt reproduse mai multe tonuri în imagine. Prin combinarea celor patru culori primare, respectiv cyan, magenta, galben, negru, se obține o gamă extrem de variată de culori ce pot fi redate prin procesul de imprimare offset.
Culorile primare sunt reproduse prin transformarea lor în modelul de semitonuri, iar din convertirea imaginii în semiton, adică în model de puncte, rezultă liniatura de printare (lpi – linii pe inch). Intersecția liniilor creează un punct, iar frecvența liniilor definește rezoluția imaginii. Punctele rezultate din intersectarea liniilor creează imagini diferite în culorile primare CMYK, iar aceste imagini punctate sunt plasate în unghiuri diferite. Unghiul nu este altceva decât liniatura de printare (lpi) creată pe axa orizontală.
Planurile de raster CMYK se poziționează la 150, 750, 00, respectiv 450 pentru a se evita efectul Moiré, care poate să apară atunci când există o diferență de frecvență între planurile de culoare. Din combinarea și suprapunerea culorilor primare cyan, magenta, galben și negru rezultă gama de culori în care va fi imprimată grafica. Pentru a analiza acest efect se realizează un test empiric folosind graficul de testare cu 724 de patch-uri de culoare și diferite elemente grafice, iar valorile culorilor sunt măsurate utilizând spectrofotometrul.
Spectrofotometru
În procesul de măsurare spectrală se măsoară spectrul vizibil cuprins între 380 și 780 nm. Lumina reflectată de cerneala de imprimare este separată în componentele sale spectrale cu ajutorul unei rețele de difracție și măsurată pentru a descrie exact culoarea reprodusă. Astfel se calculează și Delta E, care asigură afişarea culorilor apropiate de ceea ce percepe ochiul uman, dar reprezintă şi diferenţa dintre două culori în spaţiul de culoare CIELAB. Cu cât valoarea lui Delta E este mai mare, cu atât acurateţea culorilor este mai scăzută:
• ΔE între 0 și 1 – în general, această abatere nu poate fi percepută
• între 1 și 2 – deviații foarte mici, perceptibile numai de un ochi experimentat
• între 2 și 3,5 – deviații medii, perceptibile
• între 3,5 și 5 – deviații mari
• peste 5 – deviații foarte mari, perceptibile chiar și de un ochi neexperimentat
EXPERIMENT
O serie de imagini diferite au fost imprimate pe o mașină de tipar offset color. Printurile rezultate au fost analizate pentru dot gain, diferența fiind măsurată folosind un spectrofotometru. Diferențele sunt determinate de semitonuri, scala de gri etc., care sunt produse în timpul expunerii plăcilor și imprimării, fiind apoi măsurate cu ajutorul unui densitometru sau spectrofotometru.
Echipamente și condiții de test
1 Mașina: Heidelberg Speedmaster (offset, 4 culori)
2 Secvența de imprimare: K C M Y
3 Hârtie: Maplitho, 120 g/mp, lucioasă
4 Hârtie: Art paper, 170 g/mp, mată
5 Liniatură: 150 lpi
6 Unghiuri de culoare: (Y-90, K-45, C-15, M-75)
7 Cerneluri: Toyo Inks
8 CTP: Violet (TechNova)
9 Software: MS Excel pentru calculații și CorelDraw pentru design
10 Instrumente: Xrite i1pro; Spectrofotometru cu ProfileMaker
Imagine de TEST
Seria de imagini a fost formată din următoarele elemente:
1. Dot gain și scala procentuală de captare
2. Scala continuă și scala procentuală de captare
3. Imagine 1 – semiton B / W
4. Imagine 2 – Culoare naturală
5. Imagine 3 – Imagine în cheie înaltă
6. Imagine 4 – Tonul pielii
7. Imagine 5 – Imagine în cheie joasă
8. Imagine 6 – Ton gri
9. Culoare naturală, culoare completă, gri 4c, B / W
10. Imagine 7 – Pictură în ulei
11. Imagine 8 – contrast ridicat
12. Imagine 9 – ton Sophia
13. Imagine 10 – culoare naturală, culoare completă, gri 4c, alb / negru
14. Patch-uri de culoare – pentru maparea gamelor
15. Text – dimensiunea fontului
16. Linie – 0,01 până la 0,2 pct
17. Liniile inverse și liniile de înregistrare – cu imprimeuri
ANALIZĂ
Din combinația culorilor CMYK se obțin 24 de secvențe de culoare, dintre care au fost selectate următoarele:
1. cyan-magenta-galben-negru (CMYK)
2. magenta-cyan-galben-negru (MCYK)
3. galben-cyan-magenta-negru (YCMK)
4. negru-magenta-cyan-galben (KMCY)
5. negru-cyan-magenta-galben (KCMY)
Analiza secvențelor este realizată pentru a stabili valoarea și variația Delta E.
CONCLUZIE
Delta E se încadrează în abaterile acceptabile pentru secvența de culoare negru, cyan, magenta și galben (KCMY).
