Intr-un peisaj fiscal tot mai digitalizat si interconectat, tentatia antreprenorului roman de a utiliza resursele financiare ale societatii pentru nevoi personale ramane una dintre cele mai mari vulnerabilitati in fata organelor de control. Desi conceptul de „entitate juridica separata” este fundamentul dreptului comercial, in practica, bariera dintre buzunarul firmei si cel al asociatului unic tinde sa devina poroasa. Totusi, rapoartele fiscale din ultimul timp trag un semnal de alarma sever: ceea ce administratorul considera a fi „un beneficiu al muncii sale” este, in ochii ANAF, o distribuire indirecta de dividende, cu consecinte financiare imediate si usturatoare